[DE] SÂNTIMBRU 1. Com. în jud. Alba, situată în lunca și pe terasele Mureșului; 2.866 loc. (2005). Stație (în satul S.) și haltă de c. f. (în satul Coșlariu). Expl. de balast. În satul S., menționat documentar în 1238, se află o biserică din sec. 13 (azi reformată), distrusă în 1442, în timpul unei bătălii cu turcii și reconstruită ulterior prin grija lui Iancu de Hunedoara. Păstrează picturi murale interioare din sec. 15. 2. Com. în jud. Harghita; 2.034 loc. (2005). Situată la poalele SE ale m-ților Harghita, atestată documentar din 1567. Stațiune balneară (în satul Sântimbru-Băi) c uape sulfuroase. Expl. de cinabru. Moară de apă și joagăr (1878). Biserică romano-catolică (1777) cu altar poliptic și o capelă din sec. 15. Conacul „Hentar” (sec. 18), în stil baroc. Mlaștina Bűdos, alimentată de izvoare minerale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL