1. [MDA2] suleiman sn vz suliman
2. [Șăineanu, ed. VI] Suleiman m. V. Soliman.
3. [DEX '09] SULIMAN, sulimanuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Fard; sulimeneală (2). 2. Plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe (Ajuga genevensis). – Din tc. sülümen.
4. [MDA2] sâliman sm vz suliman
5. [MDA2] suleman sn vz suliman
6. [MDA2] suliman [At: NECULCE, L. 85 / V: (înv) sâl~, ~lei~, ~le~ / Pl: ~uri, (asr) ~e, (îvr) ~ni sm / E: tc sülümen] 1 sn (Îpp) Fard. 2 sn (Îlv) A (se) da cu ~ A (se) farda (1-2). 3 sn (Înv; șîs piatra ~lui) Cinabru (1). 4 sn (Spc) Culoare roșie obținută din cinabru și folosită la prepararea vopselelor. 5 sn (Îvr) Carbonat de plumb. 6 sn (Îvr) Fardare. 7 sm Plantă erbacee lânos-păroasă din familia labiatelor, cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguiețe și cu flori albastre, albe sau roz Si: (reg) gubănaș, gubăganaș, lavrentină, vineriță, vinețică, iarbă-de-greutate (Ajuga genevensis). 8 sm (Bot) Vineriță (Ajuga repens).
7. [DEX '98] SULIMAN, sulimanuri, s. n. 1. (Înv.) Fard; sulimeneală (2). 2. Plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe (Ajuga genevensis). – Din tc. sülümen.
8. [DLRLC] SULIMAN, sulimanuri, s. n. Preparat cosmetic, de obicei alb sau roșu, întrebuințat pentru a da feței culoarea voită și pentru a-i acoperi ridurile; fard, dres (pentru față). Cucoana Liza Damian nu era babă de loc, și cu atît mai puțin zugrăvită... cu suliman. HOGAȘ, DR. II 136. Îți mai trebuie cîte-un ban Ca să-ți cumperi suliman. TEODORESCU, P. P. 132. ◊ Piatra sulimanului v. piatră (II 3).
9. [Șăineanu, ed. VI] suliman n. 1. dres pentru față: piatra sulimaniului sau piatră bună pentru făcut alifie de obraz CR.; 2. plantă cu florile obișnuit albastre. (Ajuga genevensis). [Turc. SÜLÜMEN, lit. arsenic].
10. [Scriban] sulimán n, pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] sülümen, arsenic, d. vit. solimato, lat. sublimatum, sublimat; bg. sĭulemen, sîrb. sulimen, rus. sulemá, ngr. sulimás, sp. solimán). Dres, substanță de colorat fața ca să pari maĭ frumoasă (barb. fr. fard). V. alman, soliman.
11. [DOOM 3] suliman (înv., pop.) s. n., (farduri) pl. sulimanuri
12. [DOOM 2] suliman (înv., pop.) s. n., (farduri) pl. sulimanuri
13. [DER] suliman (-nuri), s. n. – 1. Fard, sulimeneală. – 2. Plantă (Ajuga genevensis). – Var. soliman. Tc. (arab.) sülümen „arsenic”, din lat. sublimatum (Eguilaz 494; Roesler 602; Șeineanu, II, 328), cf. ngr. σουλιμᾶς, bg. sulimen. – Der. sulemeni (var. sulimeni, sulimini și der.), vb. refl. (a se farda, a se boi); sulemeneală, s. f. (fard, suliman).
14. [DE] SOLIMAN (SULEIMAN), nume a trei sultani otomani. Mai important: S. I (sau II) Magnificul (1520-1566). A efectuat o serie de reforme (a legislației, armatei, finanțelor, reorganizarea sistemului timariot), menite să consolideze autoritatea centrală, și a extins considerabil, în urma a numeroase războaie și campanii, granițele imp. cucerind Belgradul, Rodosul, partea centrală a Ungariei, o parte a stăpânirilor Imp. Persan, Yemenul ș.a. controlând și Marea Mediterană. A purtat lupte cu domnii Radu de la Afumați și Petru Rareș, întărind dominația otomană asupra Țărilor Române. A încurajat arta și științele. În timpul său, Imp. Otoman a cunoscut apogeul puterii militare, precum și cea mai înfloritoare perioadă a civilizației otomane.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL