1. [Șăineanu, ed. VI] Spartacus m. nume dat unui grup bolșevist german, reuși în Dec. 1918 a ocupa câteva comune în jurul Berlinului și vrând să pătrundă în capitală, se ciocni cu trupele guvernului, cari reușiră șă năbușească revolta. V. Liebknecht.
2. [DE] SPARTACUS (?-71 î.Hr.), gladiator, de origine trac. Conducătorul celei mai importante răscoale a sclavilor din Antic. (73-71 î.Hr.). Izbucnită în S Pen. Italice, s-a extins în întreaga Italie, adunând în rândurile ei c. 60.000 de sclavi. După mai multe victorii obținute în fața armatelor romane conduse de generali importanți, a fost încercuit și înfrânt de M. Licinius Crassus. S. a murit în luptă, iar sașe mii de sclavi au fost crucificați pe Via Appia drept represalii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL