1. [DEX '09] SMIRNA adv. v. smirnă1.
2. [Șăineanu, ed. VI] Smirna f. oraș și port în Turcia de Azia, în fundul unui golf, pe marea Egee: 300.000 loc. Bazaruri, covoare; Întrepozit general al comerțului între Levant și Europa.
3. [Șăineanu, ed. VI] smirna adv. drept ca lumânarea: a sta smirna înaintea cuiva. [Mold. smernă = rus. SMERNO].
4. [Scriban] smírna adv. (rus. smirnyĭ, liniștit, d. mirŭ, pace; rut. smirniĭ). Fam. A sta smirna, a sta liniștit supt comandă: eleviĭ în clasă, soldațiĭ în front stau smirna.
5. [DEX '09] SMIRNĂ1 adv. În poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). [Var.: smirna adv.] – Din rus. smirno.
6. [DEX '09] SMIRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.
7. [MDA2] smernă sf vz smirnă2
8. [MDA2] smirnă2 sf [At: PSALT. 87 / V: (îvp) zm~, (reg) smer~, zmer~ / Pl: ~ne / E: vsl смиръна, ngr σμύρύα] 1 Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin) care, prin ardere, răspândește un miros plăcut caracteristic și care se întrebuințează în medicină, în parfumerie, în ceremoniile religioase și la îmbălsămare Si: benzoe, (înv) miră. 2 (Prc) Miros plăcut și puternic de smirnă2 (1). 3 (Reg) Tămâie. 4 (Bot; reg) Granat (Chrysanthemum parthenium). 5 (Bot; reg) Calapăr (Chrysanthemum balsamita). 6 (Bot; reg) Năfurică (Artemisia annua). 7 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Tămâiță (Chenopidum botrys).
9. [MDA2] smirnă1 av [At: POLIZU / V: ~na, (reg) zm~ / E: rs smirno] (Construit mai ales cu verbul „a sta”) 1 În poziție de drepți. 2 Nemișcat. 3 Înmărmurit (de fri că, de respect etc. în fața cuiva).
10. [MDA2] zmernă sf vz smirnă2
11. [MDA2] zmirnă sf vz smirnă2
12. [DLRLC] SMIRNĂ2 s. f. Rășină aromatică extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspîndind un miros plăcut; are întrebuințări în medicină, în parfumerie, la unele ceremonii religioase etc. Munții Galileii, de unde curge smirnă și tămîie. SEVASTOS, N. 194. Și fumul majestuos De smirnă, de tămîie, din vasele divine, Se urcă către tîmplă în nour luminos. EMINESCU, O. IV 55.
13. [DLRLC] SMIRNĂ1 adv. (Și în forma smirna) În poziție de drepți; nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). Ai noștri, cînd dorm, smirnă, nu li se aude decît răsufletul. STANCU, D. 43. Smirnă toți! și din toate piepturile... pornește un întreit ura. CARAGIALE, O. III 22. ◊ (În construcție cu verbul «a sta», mai rar cu alte verbe) Alteța-voastră imperială este prea bună, răspunse generalul, oprindu-se smirnă la doi pași de arhiduce. VORNIC, P. 113. Cînd răcnea la telefon, soldații și ofițerii făceau smirna înaintea pîlniei. C. PETRESCU, Î. I 267. La tablă stau smirna patru fetițe...cu ochii țintă la examinator. VLAHUȚĂ, O. AL. I 192. – Variantă: smirna adv.
14. [Șăineanu, ed. VI] smirnă f. suc alburiu foarte compact, cu gust dulce și balsamic, arde răspândind un miros plăcut: smirna e întrebuințată în medicină și in ceremoniile bisericești. [De origină slavo-greacă].
15. [Scriban] smírnă și zmírnă f. fără pl. (ngr. și vgr. smýrna și mýrra; vsl. smirŭna, zmirúna, rus. smirna). Rășina scoasă pin inciziunĭ din coaja copaculuĭ stýrax benzoin, care crește pe șesurile și malurile rîurilor din insulele Sonde (Ĭa e un suc albicĭos foarte compact care se solidifică la aer și-șĭ ĭa o coloare cafenie împestrițată cu alb. Are un gust dulce și balsamic, arde răspîndind un miros foarte plăcut șl mulțĭ vaporĭ de acid benzoic și se disolva în alcool și eter. Calitatea eĭ variază după modu extrageriĭ și preparăriĭ și după etatea și originea copaculuĭ. În med. se întrebuințează contra inflamațiunilor cronice ale căilor respiratoriĭ ș. a. În biserică se afumă cu ĭa și se consideră maĭ prețioasă de cît tămîĭa). V. stirac.
16. [Scriban] zmírnă, V. smirnă.
17. [DOOM 3] smirnă1 (fam.) adv. (a sta ~)
18. [DOOM 3] smirnă2 s. f., g.-d. art. smirnei
19. [DOOM 2] smirnă2 s. f., g.-d. art. smirnei
20. [DOOM 2] smirnă1 adv.
21. [MDO] smirnă
22. [IVO-III] smirnă, -nei gen. a.
23. [DER] smirna adv. – Drepți în poziție de drepți. Rus. smirno (Tiktin).
24. [DER] smirnă s. f. – Benzoe, rășină a arborelui Styrax benzoi. – Var. zmirnă. Gr. σμύρνα, parțial prin sl. smirna, smirŭna (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 135).
25. [Mitologic] Smirna = Smyrna.
26. [DE] SMIRNA v. Izmir.
27. [Argou] a sta smirnă expr. 1. a sta nemișcat / în poziție de drepți. 2. a fi obedient.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL