1. [Șăineanu, ed. VI] Slatina f. 1. mănăstire în jud. Baia, unde eteriștii se ciocniră cu Turcii (1821); 2. oraș înconjurat de dealuri, pe malul stâng ăl râului Olt, cap. județului Olt: 9800 loc. Patria lui Momuleanu (Slătinean). [Slav. SLATINA, baltă, apă sărată (rus.: salină; serb.: izvor de apă sărată)].
2. [DEX '09] SLATINĂ, slatine, s. f. 1. Izvor de apă (minerală) sărată; saramură. ♦ Teren mlăștinos și sărat. 2. Mâncare prea sărată. – Din sl. slatina.
3. [MDA2] slatină [At: PSALT. 232 / V: (reg) sclari~, (îrg) zl~ / Pl: ~ne, (reg) slătini / E: vsl слатина] 1 sf (Îrg) Sărătură (5). 2 sf (Reg; gmț; îe) Botezat în ~ Se spune despre o persoană de religie catolică. 3 sf (Îrg) Saramură. 4 sf (Îrg; pex) Mâncare excesiv de sărată. 5 av (Ca determinant al adjectivului „sărat”) Foarte sărat. 6 sf (Reg) Sare depusă pe marginea unei ape sărate.
4. [MDA2] zlatină sf vz slatină
5. [DLRLC] SLATINĂ, slatine, s. f. 1. Izvor de apă sărată; apă minerală sărată. De gușă îi trece vitei ungînd-o cu slatină. ȘEZ. IV 129. 2. Teren mlăștinos și sărat. În fața satului vine părîul Saratul... într-a căruie rîpi sînt slatine. I. IONESCU, P. 363. 3. Mîncare prea sărată.
6. [Scriban] slátină f., pl. e și ĭ (vsl. slatina, baltă sărată, salamură, slanikŭ, tîrg de sare; sîrb. slatina, lucru sărat, loc băltos. V. solniță). Apă sarată. Adv. Sărat slatină, slatină de sărat, potroacă, foarte sărat. V. ocnă, morugă și potroacă.
7. [DOOM 3] slatină (înv., reg.) s. f., g.-d. art. slatinei; pl. slatine
8. [DOOM 2] slatină s. f., g.-d. art. slatinei; pl. slatine
9. [IVO-III] slatină, -ni.
10. [DER] slatină (-ne), s. f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s. f. (băltoacă).
11. [D.Religios] Slatina, m-re în com. Drăceni, jud. Suceava, principala ctitorie a lui Alexandru Lăpușneanu (1561) și unul dintre marile ansambluri monastice din Moldova. Este alcătuită dintr-o vastă incintă patrulateră, întărită cu ziduri înalte și turnuri de colț, trapeză, chilii și construcții anexe.
12. [DE] SLATINA-TIMIȘ, com. în jud. Caraș-Severin, situată în N culoarului Timiș-Cerna, la poalele NE ale m-ților Semenic și cele V ale m-ților Țarcu, pe cursul superior al râului Timiș; 3.187 loc. (2005). Stație de c. f. (în satul S.-T.). Expl. de lignit (Ilova). Pomicultură. În satul S.-T., menționat documentar în 1433, se află o biserică ortodoxă din sec. 18. Aici au fost descoperite vestigiile unei așezări romane (Masclianis).
13. [DRAM 2021] slátină, slatine, s.f. Apă sărată: „Slatină există în hotarele multor sate, ca Săliștea, Slătioara etc.” (Papahagi, 1925: 97). ■ Cele mai sărate ape minerale din Maram. sunt la Coștiui, Ocna-Șugatag, Săliștea de Sus, Botiza. Se utilizează în bucătăria tradițională, dar și de leac. ■ (top.) Slatina, oraș în Maram. de Nord (raionul Teceu, Transcarpatica, azi în Ucraina). – Din sl. slatina „baltă sărată” (Scriban, DEX, MDA).
14. [DRAM 2015] slatină, slatine, s.f. – Apă sărată: „Slatină există în hotarele multor sate, ca Săliștea, Slătioara” etc. (Papahagi, 1925: 97). Cele mai sărate ape minerale din Maramureș sunt la Coștiui, respectiv Ocna-Șugatag, lacul Găvrilă (mineralizație totală de 289,257 g/l), Săliștea de Sus (263,137 g/l), Botiza (248,531 g/l). Se utilizează în bucătăria tradițională, dar și de leac. ♦ (top.) Slătioara, pârâu ce izvorăște de la poalele Sermeteșului (1.306 m), trece prin localitățile Glod, Slătioara și se varsă în Iza între localitățile Strâmtura și Bârsana; are o lungime de 12 km. Slătioara, sat aparținător de com. Strâmtura (Valea Izei); Slatina, oraș în Maramureșul de Nord (raionul Teceu, Transcarpatica, Ucraina). – Din sl. slatina „baltă sărată” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).
15. [DRAM] slatină, -e, s.f. – Apă sărată: „Slatină există în hotarele multor sate, ca Săliștea, Slătioara etc.” (Papahagi 1925: 97). Se utilizează în bucătăria tradițională, dar și de leac. – Din sl. slatina.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL