1. [MDA2] sachelarie sm vz sachelar
2. [DEX '09] SACHELAR, sachelari, s. m. (Înv.) Grad onorific în ierarhia bisericească; preot care purta acel grad. – Din ngr. sakellários.
3. [MDA2] sachelar sm [At: (a. 1652), ap. CADE / V: (înv) ~ie, ~iu / Pl: ~i / E: slv сакєларий, ngr σακελλάριως] 1 Grad onorific acordat unui preot sau purtat de acesta. 2 Preot (1) care are gradul de sachelar (1). 3 Persoană (de obicei cleric) care îndeplinea diverse funcții administrative (la o mănăstire, la o curte boierească etc.)
4. [MDA2] sachelariu sm vz sachelar
5. [DEX '98] SACHELAR, sachelari, s. m. (Înv.) Grad onorific în ierarhia preoțească; preot care purta acel grad. – Din ngr. sakellários.
6. [DLRLC] SACHELAR, sachelari, s. m. (Învechit) Grad onorific în ierarhia preoțească. Cuviosul sachelar A. M., paroh al bisericii «Sf. Îngeri» din Buzău. La TDRG.
7. [Scriban] sachelár m. (ngr. sakellarios, d. lat. sacellum, templu mic, capelă, dim. d. sacrum, lucru sacru; vsl. sakelariĭ). Preut de gradu întîĭ. V. preut.
8. [DOOM 3] sachelar (înv.) s. m., pl. sachelari
9. [DOOM 2] sachelar (înv.) s. m., pl. sachelari
10. [DER] sachelar (sachelari), s. m. – Inspector ecleziastic al mănăstirilor. – Var. înv. sachelariu. Mgr. σαϰελλάριος, din lat. sacellum (Cihac, II, 693), cf. sl. sakelariĭ.
11. [DE] SACHELARIE-VLADIMIRESCU, Wanda (1916-2008, n. Constanța), pictoriță și graficiană română. Compoziții și portrete de viziune expresionistă, în care se îmbină intensitatea emoțională, spiritul analitic și simțul umorului („Luminile circului”, „Călușar”, „Primăvara”).
12. [Onomastic] SACHELAR/IE titlu clerical. -; -escu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL