Definiție și ce înseamnă Sabine

1. [DEX '09] SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația italică stabilită în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sabinilor (1), privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

2. [DEX '09] SABINĂ, sabine, s. f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărei frunze au proprietăți medicinale (Juniperus sabina). – Din fr. sabine, lat. sabina.

3. [MDA2] sabin2, ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: lat sabinus, fr sabin] 1 smf Persoană care făcea parte dintr-o populație italică supusă de romani la începutul sec. III î. Hr. 2 a Care aparține sabinilor2 (1). 3 a Privitor la sabini2 (1). 4 a Caracteristic sabinilor2 (1).

4. [MDA2] sabin1 sn [At: LEXIC REG. 85 / Pl: ~e / E: ns cf friulanul sapin] Unealtă asemănătoare cu un târnăcop, folosită de lucrătorii forestieri.

5. [MDA2] sabină sf [At: ANTONESCU, O. / Pl: ~ne / E: lat sabina, fr sabine] (Bot; liv) Cetină(7)-de-negi (Juniperus sabina).

6. [DEX '98] SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

7. [DN] SABINĂ s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. [< fr. sabine, it., lat. sabina].

8. [MDN '00] SABINĂ s. f. varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. (< fr. sabine, lat. sabina)

9. [DOOM 3] sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabină, pl. sabine

10. [DOOM 2] sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabină, pl. sabine

11. [DE] SABINE [sæbain], Sir Edward (1788-1883), geofizician britanic. Participant la expedițiile arctice ale lui J.C. Ross (1818) și W.E. Parry (1819-1820). Studii pentru determinarea magnetismului terestru; a descoperit (1852) relația dintre petele solare și furtunile magnetice terestre. Președinte al Societății Regale din Londra (1861-1871).

12. [DE] SABIN [séibin], Albert Bruce (1906-1993), virusolog american de origine rusă. A descoperit o serie de virusuri și metodele de vaccinare împotriva lor. Împreună cu J.E. Salk, a preparat vaccinul antipoliomielitic cu administrare orală și l-a aplicat în practică.

13. [DFL] Juniperus sabina L. Specie care înflorește primăvara. Florile mascule mici, verzi, cele femele albe-gălbui. Pseudobace mici, globulare, negre-albăstrui, nutante, pedunculate, cu 1 sau 3 semințe. Frunze, mici, solzoase (opuse, deseori așezate imbricat pe 4. rînduri), sau aciculare (opuse, mai ascuțite, puțin îndepărtate, cu partea superioară plană, verdea albăstruie, iar cea inferioară convexă, glaucă, cu o glandă). Arbust pînă la 3 m înălțime, ramuri repente, scoarță maro-închis.

14. [DAR] sabin, sabine, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu un târnăcop, folosită de lucrătorii forestieri.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Șăineanu, ed. VI] sgancă f. Mold. coaja unei bube. [Cf. sgaibă]. 2. [DER] sgancă […]
1. [Șăineanu, ed. VI] sgardă f. cerc la gâtul câinilor. [Cf. gard]. 2. [IVO-III] sgardă, […]
[Șăineanu, ed. VI] sgatie f. Mold. puiu de șarpe: a dracului sgatie de fată CR. […]
[Șăineanu, ed. VI] sghihueală f. pop. Mold. epilepsie. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
[Șăineanu, ed. VI] sghihuì v. Mold. 1. a scutura (vorbind de epilepsie); 2. a scutura […]
1. [Șăineanu, ed. VI] sglobiu a. nebunatic, sburdalnic: frățiorul mijlociu și de fire cam sglobiu […]
1. [Șăineanu, ed. VI] sglăvoc m. 1. Bot. ghioc; 2. pește cu aripioare scurte și […]
[DER] sgoadă (-de), s. f. – 1. Cauzalitate, întîmplare, hazard. – 2. Poveste. – Var. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro