1. [DEX '09] RĂȚOIALĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi2; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] – Rățoi2 + suf. -eală.
2. [MDA2] rățoială sf [At: POLIZU / V: (rar) ~țui~ / Pl: ~ieli / E: rățoi2 + -eală] 1 Vorbă răstită. 2 Amenințare (1). 3 Atitudine plină de îngâmfare.
3. [DLRLC] RĂȚOIALĂ, rățoieli, s. f. Gest, atitudine îngîmfată, plină de ifose; vorbă răstită, amenințare. Avea în urmă destulă vreme să se îndoape, cît poftea, cu rățoielile nesărate ale cine știe cărui vînător de gologani. HOGAȘ, M. N. 29.
4. [Scriban] rățoĭálă și (maĭ rar) -uĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a te rățoi.
5. [MDA2] rățuială sf vz rățoială
6. [DOOM 3] rățoială s. f., g.-d. art. rățoielii; pl. rățoieli
7. [DOOM 2] rățoială s. f., g.-d. art. rățoielii; pl. rățoieli
8. [IVO-III] rățoială, -ieli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL