1. [DEX '09] RĂZVRĂTITOR, -OARE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor.
2. [MDA2] răzvrătitor, ~oare smf, a [At: ȘINCAI, HR. III, 277/37 / V: (înv) ~vlă~ (S și: răsvlătitor), ~iu (S și: răsvlătitor) / S și: răsv~ / Pl: ~i, ~oare / E: răzvrăti + -tor] 1-2 (Persoană) care instigă la răzvrătire (1) Si: instigator, revoltător, (înv) răscolnic1.
3. [DLRLC] RĂZVRĂTITOR, -OARE, răzvrătitori, -oare, adj. Care răzvrătește, care îndeamnă la răzvrătire; instigator. Străbătu crescînd și un cîntec... aspru, dîrz, răzvrătitor. C. PETRESCU, A. R. 56. ◊ (Substantivat) Dar cine era-n capul răzvrătitorilor? ALECSANDRI, T. 1398. D-unde ies răzvrătitorii Și se scol să ne invite «La dreptate și frăție!». BOLLIAC, O. 205. Ce tot spui tu, frate păstor? Nu cumva ești răzvrătitor? TEODORESCU, P. P. 111.
4. [Scriban] răzvrătitór, -oáre adj. Care face răscoală, agitator.
5. [MDA2] răzvlătitor, ~oare a vz răzvrătitor
6. [MDA2] răzvrătitoriu, ~oare a vz răzvrătitor
7. [Șăineanu, ed. VI] răsvrătitor m. cel ce împinge la răzvrătire.
8. [DOOM 3] răzvrătitor (rar) adj. m., s. m., pl. răzvrătitori; adj. f., s. f. sg. și pl. răzvrătitoare
9. [DOOM 2] răzvrătitor (rar) adj. m., s. m., pl. răzvrătitori; adj. f., s. f. sg. și pl. răzvrătitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL