1. [DEX '09] RĂZGHINA, răzghin, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Pref. răz- + [îm]bina.
2. [MDA2] răzghina vr [At: JIPESCU, O. 135 / V: răjg~, rășg~, ~găna, râjg~, râsg~ / S și: răsg~ / Pzi: răzghin / E: răz- + [îm]bina] 1 (Reg; d. oameni sau d. animale) A se crăcăna (peste măsură). 2 (Reg; d. oameni sau d. animale) A-și scrânti picioarele depărtându-le prea mult unul de altul. 3 (D. crengi) A se desface de trunchi (sub greutatea fructelor).
3. [DEX '98] RĂZGHINA, răzghin, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Răz- + [îm]bina.
4. [DLRLC] RĂZGHINA, răzghin, vb. I. Refl. (Regional, mai ales despre animale) A-și frînge picioarele, din cauza îndepărtării lor (în laturi) prea mult unul de altul. [Caii] s-au răzghinat, Jos că mi-au picat. TEODORESCU, P. P. 57. – Variantă: răjghina vb. I.
5. [MDA2] răjghina v vz răzghina
6. [MDA2] rășghina v vz răzghina
7. [MDA2] răzgăna v vz răzghina
8. [MDA2] râjghina v vz răzghina
9. [MDA2] râsghina v vz răzghina
10. [DLRLC] RĂJGHINA vb. I v. răzghina.
11. [Șăineanu, ed. VI] răsghinà v. a se răscrăcăna prin alunecare. [Cf. desghina].
12. [DOOM 3] răzghina (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se răzghină, imperf. 3 pl. se răzghinau; conj. prez. 3 să se răzghine; ger. răzghinându-se
13. [DOOM 2] !răzghina (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se răzghină
14. [DER] răjghina (-n, -at), vb. – A separa, a degaja. – Var. rășghina. Din desghina, cu schimb de suf. (Candrea).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL