1. [DEX '09] RĂZBITOR, -OARE, răzbitori, -oare, adj. (Rar) Care răzbește; care străbate, care trece prin...; pătrunzător. – Răzbi + suf. -tor.
2. [MDA2] răzbitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. II, 15 / Pl: ~i, ~oare / E: răzbi + -tor] 1 Care trece prin... Si: pătrunzător. 2 (Îvr) Care învinge.
3. [DLRLC] RĂZBITOR, -OARE, răzbitori, -oare, adj. (Rar) Care răzbește; care străbate, trece prin...; pătrunzător. Își mărita mîndrețe de copilă Și-o trimitea la fiul lui Ahile Cel răzbitor de cete. MURNU, O. 51. Fă-te fulger răzbitor. ALECSANDRI, P. II 15.
4. [Șăineanu, ed. VI] răsbitor a. care răsbește: fă-te fulger răsbitor AL.
5. [DOOM 3] răzbitor (rar) adj. m., pl. răzbitori; f. sg. și pl. răzbitoare
6. [DOOM 2] răzbitor (rar) adj. m., pl. răzbitori; f. sg. și pl. răzbitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL