1. [DEX '09] RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.
2. [MDA2] răzbici2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~icesc / E: răzbici1] 1 (Olt) A perfora. 2 A scoate ceva bătând cu răzbiciul (2). 3 A strânge cu ceatlăul Si: a cetlui (1).
3. [DLRLC] RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A găuri, a perfora. Am răzbicit lemnul cu sfredelul. La CADE. ♦ Absol. A scoate (ceva) bătînd. Cînd vrei să scoți un cui de lemn înțepenit într-o gaură, atunci faci un alt cui mai subțire puțin... și cu el răzbicești, dai în el, ca să scoți pe cel înțepenit. I. CR. VI 153.
4. [DOOM 3] răzbici1 (a ~) ( a găuri) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, 3 sg. răzbicește, imperf. 1 răzbiceam; conj. prez. 1 sg. să răzbicesc, 3 să răzbicească
5. [DOOM 3] răzbici2 (reg.) s. n., pl. răzbice
6. [DOOM 2] răzbici2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, imperf. 3 sg. răzbicea; conj. prez. 3 să răzbicească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL