1. [DEX '09] RĂVĂȘEALĂ, răvășeli, s. f. Răvășire. – Răvăși + suf. -eală.
2. [MDA2] răvășeală sf [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / V: (reg) ~ăce~, ~voce~ / Pl: ~eli / E: răvăși + -eală] 1 (Reg) Separare a oilor după proprietarii lor, toamna, când se desface stâna Si: (pop) răscol1 (1). 2 Dezordine produsă de obicei prin răscolirea, împrăștierea mai multor obiecte Si: neorânduială, răvășire.
3. [DLRLC] RĂVĂȘEALĂ, răvășeli, s. f. Dezordine (produsă de obicei prin răscolirea, împrăștierea mai multor obiecte); neorînduială. Am găsit orașul într-o adevărată răvășeală. Peste tot se clădea; străzi întrerupte, piețele publice acoperite cu grămezi de nisip și piatră, – o forfoteală generală. SAHIA, U.R.S.S. 23.
4. [Șăineanu, ed. VI] răvășeală f. mare dezordine prin casă.
5. [Scriban] răvășeálă f., pl. elĭ (d. răvășesc). Mare dezordine pintre obĭecte: ce’nseamnă răvășeala asta pin casă?
6. [MDA2] răvăceală sf vz răvășeală
7. [MDA2] râvoceală sf vz răvășeală
8. [DOOM 3] răvășeală s. f., g.-d. art. răvășelii; pl. răvășeli
9. [DOOM 2] răvășeală s. f., g.-d. art. răvășelii; pl. răvășeli
10. [MDO] răvășeală
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL