1. [DEX '09] ROTUNJIT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 2. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzit, -ă, rotunzit, -ă adj.] – V. rotunji.
2. [MDA2] rotunjit, ~ă [At: (a. 1799) GCR II, 168/33 / V: (reg) ~nzit, răt~, rătunzit / Pl: ~iți, ~e / E: rotunji] 1 a Cu formă rotundă (1). 2 a (D. dealuri, coline etc.) Rotund (5). 3 a (D. părți ale corpului) Gras (2). 4 a (D. ochi) Larg deschis Si: holbat (1). 5 a (D. mișcări) Rotund (9). 6 a Întregit. 7 a (D. cifre, sume) Rotund (8). 8-9 a, av (D. păr, mustăți etc.) Tăiat rotund (1) Si: scurtat. 10 av (Reg; îf rotunzat) Stabilit.
3. [DLRLC] ROTUNJIT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. (Și în forma rotunzit) 1. Cu o formă rotundă (1), cu un contur curb. Colț rotunjit. ▭ Dealul se urca rotunzit, ca un sîn, iar marginile lui se prăvăleau repezi. GÎRLEANU, L. 29. Sulcina era bălaie, cu părul galben ca spicul copt și rotunjit pe spate. DELAVRANCEA, O. II 187. ◊ (Adverbial) Avea barbă și mustăți tăiate rotunjit și țepos. SADOVEANU, B. 96. ♦ (Despre ochi) Larg deschiși, holbați. Rămăsese ca fulgerat, cu ochii rotunziți, înfricoșați de groază. SADOVEANU, O. VII 62. ◊ Consoane rotunjite = consoane la rostirea cărora se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. 2. (Despre părți ale trupului) Plin, gras, împlinit, rotund2 (2). 3. Mărit, sporit, întregit, împlinit. – Variante: rătunjit, -ă (ODOBESCU, S. I 105), rotunzit, -ă adj.
4. [DEX '09] RĂTUNZIT, -Ă adj. v. rotunjit.
5. [DEX '09] ROTUNZIT, -Ă adj. v. rotunjit.
6. [MDA2] rătunzat, ~ă a vz rotunjit
7. [MDA2] rătunzit, ~ă a vz rotunjit
8. [MDA2] rotunzat, ~ă a vz rotunjit
9. [MDA2] rotunzit, ~ă a vz rotunjit
10. [DLRLC] RĂTUNJIT, -Ă adj. v. rotunjit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL