1. [DEX '09] ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. ♦ A prelucra muchiile și colțurile unui corp (prin tăiere, așchiere etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încât linia hotarului să fie cât mai puțin sinuoasă. 2. Refl. A căpăta forma rotundă, a se îngrășa, a se împlini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a întregi, a mări. ♦ A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. [Var.: (reg.) rătunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.
2. [MDA2] rotunji [At: LB / V: nzi, (reg) răntuzi, răt~ rătunza, rătunzi, rântunza / Pzi: ~jesc / E: rotund] 1 vt A da formă rotundă (1) 2 vt (Reg; îe) A o răt~ cu cineva A hotărî ceva (cu cineva) 3 vt (Reg; îe) A i-o răt~ (cuiva) A-i vorbi deschis. 4 vt A întregi o regiune, un teren etc. în așa fel încât linia de hotar să fie cât mai puțin sinuoasă. 5 vr A se forma (2). 6-7 vrt (Rar) A (se) contura în forme rotunjite (1). 9 vtr A (se) îngrășa. 10-11 vtr A (se) completa (1-2). 12-13 vtr (Cu sens cantitativ) A spori. 14 vt A elimina fracțiunile unui număr, ale unei sume etc. 15 vt A completa până la o sumă rotundă (8). 16 vt (Reg) A scurta. 17-18 vtr (Fig) A scoate sunete sau a pronunța cuvinte în mod melodios.
3. [DLRLC] ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. (Și în forma rotunzi) A face rotund, a da unui lucru formă rotundă. În cîteva ore a pus un strat de nisip să se curețe apa, a rotunjit fîntîna și a terminat. PREDA, Î. 159. Cînd ia o bucată de lut, o rotunjește și o azvîrle cu putere în tipar. BOGZA, C. O. 220. Și rotunjindu-și gura pe o pronunție afectată, declamatoare, își înecă vorbele... într-un rîs artificial. VLAHUȚĂ, O. AL. II 59. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încît linia hotarului să fie cît mai puțin sinuoasă, a întregi, a mări suprafața regiunii respective. (Refl. pas.) Cea mai de pe urmă modificare în întinderea județului a fost făcută în domnia lui Mihai Sturza, cînd s-a rotunzit județele. I. IONESCU, D. 9. ◊ Fig. Spune... că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite. DAVILA, V. V. 157. ♦ Refl. Fig. A se așeza roată. Fruntea flăcăilor hotărăște la care cîrciumă să se rotunjească hora. STANCU, D. 169. Au mai sosit cu măciniș și alți gospodari. S-a rotunzit sfat subt șopru. SADOVEANU, M. C. 157. 2. Refl. A se îngrășa, a se împlini. S-a rotunjit la obraji. 3. Tranz. A completa. (Fig.) Nu mă pot, totuși, despărți de d-voastră fără a adăuga o simplă propoziție, menită a rotunzi conținutul celei de mai sus. HOGAȘ, DR. II 192. ♦ (Cu privire la sume de bani, la avere etc.) A întregi, a mări. Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește – de la unii într-un fel, de la alții într-altul. PAS, Z. I 155. ◊ Refl. Banul umbla. Trecea de la unul la altul, dintr-un buzunar într-o tejghea, de acolo era băgat în altă afacere, creștea, se rotunjea. PAS, Z. II 229. ♦ (Cu privire la sume, numere, cantități etc.) A elimina subdiviziunile, fracțiunile; a face întreg. – Variante: rătunji (DELAVRANCEA, A. 59), (Mold.) rotunzi vb. IV.
4. [Șăineanu, ed. VI] rotunjì v. 1. a (se) face rotund; 2. fig. a întinde: a-și rotunji moșiile; 3. a da armonie: a rotunji o frază.
5. [DEX '09] RĂTUNJI vb. IV v. rotunji.
6. [DEX '09] ROTUNZI vb. IV v. rotunji.
7. [MDA2] răntuzi v vz rotunji
8. [MDA2] rătunza v vz rotunji
9. [MDA2] rătunzi v vz rotunji
10. [MDA2] rântunzi v vz rotunji
11. [MDA2] rântuzi v vz rotunji
12. [MDA2] rotunzi v vz rotunji
13. [Scriban] rătunzésc v. tr. (d. rătund). Fac rătund: a rătunzi un disc de hîrtie. Fig. Măresc astupînd golurile: a-țĭ rătunzi proprietățile, moșia. Suprim fracțiunile: a rătunzi o sumă. Înfrumusețez: a rătunzi o frază. În vest și -jésc (ca veștejesc față de -zesc).
14. [DOOM 3] rotunji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjesc, 3 sg. rotunjește, imperf. 1 rotunjeam; conj. prez. 1 sg. să rotunjesc, 3 să rotunjească
15. [DOOM 2] rotunji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjesc, imperf. 3 sg. rotunjea; conj. prez. 3 să rotunjească
16. [MDO] rotunji (conj. rotunjească)
17. [IVO-III] rotunjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL