1. [MDA2] răsăjdui vi [At: (a. 1645) TDRG / Pzi: ~esc / E: slv расѫждати, расъждати] (Îvr) A chibzui (4).
2. [Scriban] răsăjduĭésc v. tr. (vsl. rasonditi, -sonždon și -onždati, bg. razsŭždavam V. osîndesc). Vechĭ. Judec, apreciez, socotesc.
3. [DER] răsăjdui (-uesc, -it), vb. – A considera, a aprecia. Sl. rasąditi, rasąždą (Tiktin). Sec. XVII, înv., împrumut cult.
4. [DLRLV] RĂSĂJDUI vb. (Mold.) A chibzui, a cumpăni, a aprecia. Canonul acestora păcate ... în voia duhovnicului să fie, după cum va răsăjdui el. ȘT, 293. Etimologie: sl. rasǫždati, rasŭždati. Vezi și răsăjduitor. Cf. c h i t i (2), r ă s c h i t i, s ă m ă l u i (2).
5. [DAR] răsăjdui, răsăjduiesc, vb. IV (înv.) a judeca, a aprecia, a socoti.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL