1. [MDA2] răsura vt [At: DELAVRANCEA, S. 198 / Pzi: ? / E: răsură2] (Rar) A îmbujora.
2. [DLRLC] RĂSURA, răsurez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbujora. Și-și potoli necazul, sărutînd-o pe obrajii ei bălai, răsurați cu niște pajure roșietice ca măceșea. DELAVRANCEA, S. 198.
3. [DLRM] RĂSURA, răsurez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbujora. – Din răsură2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL