1. [DLRLC] RĂSUFLĂTOARE, răsuflători, s. f. Deschizătură (de aerisire) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul. În coasta dealului cu mine se făcea o hrubă... și din hrubă se făcea răsuflători pînă în vîrful lui. I. IONESCU, M. 51. ◊ (În basme) Au sosit la răsuflătoarea Lumii Negre. SBIERA, P. 85.
2. [Șăineanu, ed. VI] răsuflătoare f. ferestrue pe unde intră aer.
3. [Scriban] răsuflătoáre f., pl. orĭ. Deschizătură făcută ca să intre aeru într’un becĭ orĭ alt loc închis, ventilator.
4. [DEX '09] RĂSUFLĂTOR, -OARE, răsuflători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Rar) Care înlesnește respirația. ◊ Compus: răsuflătoarea-pământului = ciupercă din familia Lycoperdacee, de culoare albă-gălbuie în perioada de tinerețe și cenușie la maturitate (Lycoperdon bovista). 2. S. f. Deschizătură (de aerisire) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul. 3. S. f. Canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei. 4. S. n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă. – Răsufla + suf. -ător.
5. [MDA2] răsuflător, ~oare [At: BIBLIA (1688) 1612/39 / Pl: ~i, ~oare / E: răsufla + (ă)tor] 1 a (Rar) Care respiră (1). 2 a Care servește la respirat. 3 a Nume dat unor părți ale aparatului respirator (căile nazale, traheea, laringele, plămânii). 4 sf Deschizătură de aerisire prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul Si: (rar) răsuflare (14). 5 sf Canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei. 6 sn Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă. 7 sf (Bot; îc) ~oarea~ pământului Ciupercă din familia lycoperdacee, de culoare alb-gălbuie în perioada de tinerețe și de culoare cenușie la maturitate, când se deschide în vârf pentru a lăsa să iasă sporii (Lycoperdon bovista). 8 sf (În basme) Loc prin care se crede că pământul comunică cu tărâmul celălalt. 9 sf (Pop; îs) ~oarea picioarelor Umflătura care se formează deasupra genunchilor la picioarele dinainte ale cailor sau sub genunchi la picioarele dinapoi.
6. [DEX '98] RĂSUFLĂTOR, -OARE, răsuflători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Rar) Care înlesnește respirația. 2. S. f. Deschizătură (de aerisire) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul. 3. S. f. Canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei. 4. S. n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă. – Răsufla + suf. -ător.
7. [DLRLC] RĂSUFLĂTOR, -OARE, răsuflători, -oare, adj. (Rar) Care servește la actul fiziologic al respirației. Structura organelor ei răsuflătoare. ODOBESCU, S. I 463.
8. [DOOM 3] răsuflătoare (deschizătură, canal de evacuare) (desp. -su-flă-) s. f., g.-d. art. răsuflătorii; pl. răsuflători
9. [DOOM 2] răsuflătoare (deschizătură, canal de evacuare) (-su-flă-) s. f., g.-d. art. răsuflătorii; pl. răsuflători
10. [DOOM 3] răsuflătoarea-pământului (plantă) (desp. -su-flă-) s. f. art., g.-d. art. răsuflătorii-pământului
11. [DOOM 3] răsuflător2 (tub de evacuare) (desp. -su-flă-) s. n., pl. răsuflătoare
12. [DOOM 3] răsuflător1 (rar) (desp. -su-flă-) adj. m., pl. răsuflători; f. sg. și pl. răsuflătoare
13. [DOOM 2] !răsuflătoarea-pământului (plantă) (-su-flă-) s. f. art., g.-d. art. răsuflătorii-pământului
14. [DOOM 2] răsuflător1 (rar) (-su-flă-) adj. m., pl. răsuflători; f. sg. și pl. răsuflătoare
15. [DOOM 2] răsuflător2 (tub dintr-un motor) (-su-flă-) s. n., pl. răsuflătoare
16. [Argou] răsuflătoare, răsuflători s. f. buzunar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL