1. [DEX '09] RĂSTIMP, răstimpuri, s. n. Durată (limitată) de timp; interval între două perioade sau între două momente diferite; timp. ◊ Loc. adv. În răstimpuri sau din răstimp în răstimp = din când în când, câteodată, uneori. Într-un răstimp = de la o vreme, la un moment dat. În răstimp = între timp. – Din sl. rastonpŭ (după timp).
2. [MDA2] răstimp sn [At: ȘINCAI, HR. III, 196/13 / V: (îrg) ~tâmp, restâmp, res~, zăstâmp, ză~, zes~ / Pl: ~uri, (îvr) ~i / E: vsl растѫпъ, influențat de timp] 1 Durată (limitată) de timp. 2 Interval între două perioade sau două momente diferite Si: interval, perioadă, timp, (reg) rahăt. 3 (îlav) În (sau rar, la, pe la, prin) ~uri sau din ~ în ~ sau (înv, eliptic) ~uri, ~uri Din când în când. 4 (Îlav) Într-un ~ De la o vreme. 5 (Îal) La un moment dat. 6 (Îlav) În ~ În acest timp. 7 (Rar) Întrerupere a unei activități. 8 (Îlav) Fără de (nici un) ~ Neîntrerupt.
3. [DLRLC] RĂSTIMP, răstimpuri, s. n. Durată (limitată) de timp; interval liber între două perioade sau două momente diferite; timp. Tăcură un răstimp. Se gîndeau tustrei, fumînd iarba cea nouă și mirositoare, adusă de peste mări. SADOVEANU, O. VII 23. Lăutarii mai continuară a cînta un răstimp... apoi se amestecară și ei printre oameni. REBREANU, R. I 137. În scurtele răstimpuri cînd soarele declină Și noaptea-și pune stema feerică... E un moment de pace. ALECSANDRI, O. 209. ◊ Fig. În răstimpul cîtorva gînduri fericite, ajunse la castelul încolțit. EMINESCU, N. 26. ◊ (Cu precizări temporale) La răstimp de un ceas și jumătate, urma batalionul. D. ZAMFIRESCU, R. 253. ◊ Loc. adv. În răstimpuri = din cînd în cînd, la anumite intervale de timp; cîteodată. Umbla sprinten prin zăpadă... bătînd, în răstimpuri, toba cu pumnul. DUMITRIU, N. 198. De undeva sau de pretutindeni, veneau, în răstimpuri, și treceau pe fruntea mea ușoare și nevăzute suflări molatice de vînt. HOGAȘ, DR. 255. Vîntul șuiera pe sub streașine; în răstimpuri, veneau vîrtejuri repezi, care zgîlțîiau ferestrele. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Din răstimp în răstimp = din cînd în cînd; uneori. Nevasta cea tînără își păturește rochia de mireasă și celelalte straie cu care a fost mireasă și le așterne pe fundul lăzii. Din răstimp în răstimp o arată copiilor. SEVASTOS, N. 340. Într-un răstimp = de la o vreme; la un moment dat, deodată. Într-un răstimp, curgerea ploii conteni și se învălui asupra cuprinsurilor o pîclă cenușie, din care curgea burniță. SADOVEANU, F. J. 156. În răstimp = în acest timp, în răgazul avut. Adineauri am lăsat Chitila – observă conductorul... luînd biletele de la ceilalți călători. În răstimp... Rogojinaru scoase o foaie galbenă pe care o arătă conductorului. REBREANU, R. I 12. – Pl. și: (m.) răstimpi (ODOBESCU, S. III 51).
4. [Șăineanu, ed. VI] răstimp n. interval: în răstimp de zece ani. [Mold. răstâmp = slav. RASTÕPŬ, interval].
5. [Scriban] răstímp și -împ n., pl. urĭ (vsl. rastompŭ [infl. și de timp orĭ și fără asta, ca răspintie, -întie], d. rastompati, sîrb. razstupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. În răstimpurĭ (se auzea), la intervale (se auzea). – Vechĭ zăstimp și -împ (rus. zástup). În Vc. zăstînc (ArhO. 1928, 158).
6. [MDA2] răstâmp sn vz răstimp
7. [MDA2] restâmp sn vz răstimp
8. [MDA2] restimp sn vz răstimp
9. [CADE] ZĂSTIMP, ZĂSTÎMP (pl. -puri) sn. = RĂSTIMP: un zăstîmp de răsuflet și valurile reîncep (VLAH.) [vsl. *zastapŭ < rus. zastupŭ, etc.].
10. [Scriban] zăstînc, V. răstîmp.
11. [DOOM 3] răstimp s. n., pl. răstimpuri
12. [DOOM 2] răstimp s. n., pl. răstimpuri
13. [IVO-III] răstimp, -puri.
14. [DER] răstimp (răstimpuri), s. n. – Perioadă, interval de timp. – Var. răstîmp, zăstimp, zăstîmp. Sl. rastąpŭ „interval” (Cihac, II, 308; Philippide, Principii, 61; Byhan 333), contaminat cu timp în forma de bază.
15. [CECC] Rose, elle a vécu ce que vivent les roses, l’espace d’un matin (fr. „Roză, viețuit-a cît rozele trăiesc: răstimp de-o dimineață”). Două versuri din stanțele pe care poetul François de Malherbe (sec. XVI), socotit părintele clasicismului francez, le-a adresat prietenului său du Périer cînd acestuia i-a murit fiica (Poésies – XII. Consolation à M. du Périer. Stances). Celebritatea distihului Malherbe o datorește nu inspirației sale fericite, ci unei… fericite greșeli, comisă de zețarul care i-a cules poezia. Malherbe scrisese un vers anodin, cu un joc banal de cuvinte (pe fată o chema Rosette): Et Rosette a vécu ce qui vivent les roses Tipogralul, neînțelegind bine scrisul, a despărțit numele și a cules: „Et Rose, elle a vécu” etc… Și a ieșit o imagine poetică: fata era comparată cu un trandafir, avînd firește viața scurtă a rozelor. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL