1. [DEX '09] RĂSPLĂTIRE, răsplătiri, s. f. Acțiunea de a răsplăti și rezultatul ei; recompensare, recompensă. – V. răsplăti.
2. [MDA2] răsplătire sf [At: MINEIUL (1776), 129r1/6 / S și: res~ / Pl: ~ri / E: răsplăti] 1 Răsplată (1). 2 (Înv) Despăgubire (1). 3 (Înv; adesea în legătură cu verbe ca „a face”, „a da”, „a lua” etc.) Revanșă. 4 (Înv; adesea în legătură cu verbe ca „a face”, „a da”, „a lua” etc.) Pedeapsă. 5 Răzbunare (1).
3. [DLRLC] RĂSPLĂTIRE, răsplătiri, s. f. Acțiunea de a răsplăti; (învechit) răsplată (pentru fapte bune sau rele). Tu, an nou ce ne vestești? Vii s-aduci patriei mele ca o dreaptă răsplătire, Pace, glorie, putere, libertate, fericire? ALECSANDRI, P. A. 87. Răsplătire vei lua La neîndurarea ta. CONACHI, P. 31. Celui bun trebuie să i se facă răsplătire spre pilda celui rău. GOLESCU, Î. 54.
4. [Șăineanu, ed. VI] răsplătire f. răsbunare: n’o să aibă răsplătire dela dreptul Dumnezeu? NEGR.
5. [Scriban] răsplătíre f. Rar. Răsplată.
6. [DEX '09] RĂSPLĂTI, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. – Din bg. răzplatja, sb. rasplatiti.
7. [MDA2] răsplăti [At: N. COSTIN, L. 536 / S și: res~ / Pzi: ~tesc / E: răs- + plăti cf bg разплатя] 1 vt A da cuiva o recompensă (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut Si: a gratifica (1). 2 vt A despăgubi (1). 3 vr (Îvr) A se achita de o obligație. 4 vt A pedepsi pe cineva pentru un rău săvârșit. 5 vt A ispăși o greșeală. 6 vt A răzbuna (1).
8. [DEX '98] RĂSPLĂTI, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. – Din bg. răzplatja, scr. rasplatiti.
9. [DLRLC] RĂSPLĂTI, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A acorda cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut. V. gratifica. Nu e drept să fiu astfel răsplătit. DUMITRIU, N. 36. Cu ce vrei să te răsplătesc pentru atîta osteneală? CARAGIALE, O. III 50. Norodul nu va răsplăti numai multa știință, ci și buna voință, buna cugetare ce va avea fieșcare, după a sa putere, să slujească patrii. GOLESCU, Î. 94. ♦ A despăgubi, a compensa. [Califul] fiind stăpînitor bun la inimă și iubitor de dreptate, s-a gîndit să-l ia pe Abu-Hasan pe lîngă el de aproape și să-l răsplătească de cîte pățise. CARAGIALE, P. 150. Printr-un dulce somn și-au răsplătit osteneala cîtă într-acea zi primise. DRĂGHICI, R. 71. 2. A plăți pentru altul, a ispăși. Se vede că i-a fost scris... să răsplătească și păcatele iepei frăține-său, ale caprei, ale gînsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. CREANGĂ, P. 58.
10. [Șăineanu, ed. VI] răsplătì v. 1. a da o răsplată; 2. a pedepsi, a răsbuna: D-zeu nu răsplătește ca dușmanul PANN. [Rus. RASPLATITI].
11. [Scriban] răsplătésc v. tr. (bg. rasplatam, sîrb. -atiti, rus. -itĭ. V. plătesc). Recompensez, dăruĭesc cuĭva ceva p. un serviciŭ saŭ merit (saŭ și pedepsesc p. o vină).
12. [DOOM 3] răsplătire s. f., g.-d. art. răsplătirii; pl. răsplătiri
13. [DOOM 2] răsplătire s. f., g.-d. art. răsplătirii; pl. răsplătiri
14. [DOOM 3] răsplăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplătesc, 3 sg. răsplătește, imperf. 1 răsplăteam; conj. prez. 1 sg. sărăsplătesc, 3 să răsplătească
15. [DOOM 2] răsplăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplătesc, imperf. 3 sg. răsplătea; conj. prez. 3 să răsplătească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL