1. [MDA2] răsfățăciune sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 290 / Pl: ~ni / E: răsfăța + -(ă)ciune] (Îvr) 1-2 Răsfăț (1-2). 3 Desfătare (4).
2. [Scriban] răsfățăcĭúne (vechĭ) și răsfățare f. Acțiunea de a saŭ de a te răsfăța. Traĭ fericit: a trăi în răsfățare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL