1. [DEX '09] RĂSFUG, s. n., s. m. (Pop.) 1. S. n. (Și în sintagma răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie. 2. S. n. Antrax. 3. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (1) (Chondrilla juncea). – Et. nec.
2. [MDA2] răsfug [At: CALENDARIU (1814), 192/6 / V: (reg) ~foc, ~ulg, ~ă sf, ~sug, resfoc, res~ / Pl: ? / E: răs- + foc] 1 sn (Șîs ~ alb) Boală contagioasă a oilor, a caprelor și a vitelor, manifestată prin inflamația ugerului, prin încetarea secreției lactate și prin leziuni oculare și articulare. 2 sn (Reg) Antrax (2). 3 sn Capie (1). 4 sn (Îe) A dat ~u-n el Se spune despre cineva care se agită fără motiv. 5 sn (Reg) Boală a oilor localizată la picioare, la unghii. 6 sn Opăreală a oilor la încheieturi din cauza căldurii. 7 sm (Reg) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (1) Si: (reg) mestecă2 (Chondrilla juncea). 8 sm (Reg) Dalac (4) (Paris quadrifolia). 9 sm (Bot; reg) Crin(2)-de-pădure (Lilium martagon). 10 sm (Bot; reg) Urzică moartă (Lamium maculatum).
3. [DEX '98] RĂSFUG s. m. 1. (Și în sintagma răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie. 2. Antrax. 3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (1) (Chondrilla juncea). – Et. nec.
4. [DLRLC] RĂSFUG s. n. 1. Boală contagioasă a oilor, care se manifestă prin inflamația ugerului. 2. Nume popular al antraxului; dalac. 3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze; e întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva bolii (cu același nume) a oilor (Chondrilla juncea).
5. [Scriban] răsfúg n., pl. urĭ (răs- și fugă, din cauză că cu frunzele de răsfug poporu tratează dalacu, o boală provenită, după cum crede el, din multă fugă saŭ osteneală saŭ și din umezeală). O boală care consistă în unflarea ugeruluĭ la oĭ (V. capie). O buruĭană liliacee veninoasă numită și dalac, măru lupuluĭ și poama vulpiĭ (páris quadrifólia). – Și răsfulg. V. spînz.
6. [MDA2] răsfoc2 sn vz răsfug
7. [MDA2] răsfugă sf vz răsfug
8. [MDA2] răsfulg sn vz răsfug
9. [MDA2] răsug sn vz răsfug
10. [MDA2] resfoc sn vz răsfug
11. [MDA2] resfug sn vz răsfug
12. [Șăineanu, ed. VI] răsfulg n. 1. umflătura ugerului (boală la oi); răsfulg sec, când le piere laptele și slăbesc la trup; 2. Bot. dalac (frunzele plantei se întrebuințează în contra răsfulgului). [Lit. răsfulger (cf. macedo-rom. fulgu, fulger), adică boală instantanee (v. fulgerătură)].
13. [DOOM 3] răsfug1 (boală) (pop.) s. n.
14. [DOOM 3] răsfug2 (plantă) s. m.
15. [DOOM 2] răsfug1 (plantă) s. m.
16. [DER] răsfug (-guri), s. n. – 1. Inflamație a ugerului la oi. – 2. Mestecă (Chondrilla juncea). – 3. Dalac (Paris quadrifolia). – Var. răsfulg. Origine îndoielnică. Tiktin pune în legătură acest cuvînt cu mr. sfulg „fulger”, it. sfolgorare „a fulgera”. E greu de aflat originea cuvîntului, atîta timp cît boala pe care o indică este nedeterminată (Damé o traduce prin: „amețeală a oilor”; după Scriban, se crede că este o boală datorată alegării oilor). Nu trebuie eliminată legătura cu fugi. – Der. răsfu(l)gi, vb. (a se îmbolnăvi oile).
17. [DFL] PARIS L., PARIS, DALAC, RĂSFUG, fam. Liliaceae. Gen originar din Asia și Europa, cca 22 specii, erbacee, perene, cu rizom tîrîtor. Tulpină simplă, erectă. Frunze lat-ovate, dispuse 4-6 în verticil spre partea terminală a tulpinii. Floare verzuie (perigon 8-foliat, 4 foliole externe verzi, mai late, lanceolate, 4 interne, liniare, verzi- gălbui, 8 stamine), pornește din mijlocul frunzelor. Fructul, o bacă neagră-albăstruie de mărimea unui bob de mazăre.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL