1. [DEX '09] RĂSFIERBE, răsfierb, vb. III. Tranz. A fierbe timp îndelungat; a fierbe mai mult decât e necesar. – Pref. răs- + fierbe.
2. [MDA2] răsfierbe vr [At: PAMFILE, DUȘM. 91 / Pzi: răsfierb / E: răs- + fierbe] 1 A fierbe timp îndelungat. 2 A fierbe mai mult decât e necesar.
3. [DEX '98] RĂSFIERBE, răsfierb, vb. III. Tranz. A fierbe timp îndelungat; a fierbe mai mult decât e necesar. – Răs- + fierbe.
4. [Scriban] răsférb v. tr. Rar. Ferb prea tare. V. răscoc.
5. [DOOM 3] răsfierbe (a ~) (desp. -fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfierb, 3 sg. răsfierbe, perf. s. 1 sg. răsfiersei, 1 pl. răsfierserăm, m.m.c.p. 1 pl. răsfierseserăm; conj. prez. 1 sg. să răsfierb, 3 să răsfiarbă; imper. 2 sg. intranz. răsfierbi / tranz. răsfierbe (Răsfierbe-l! Răsfierbe-i supa!); ger. răsfierbând; part. răsfiert
6. [DOOM 2] răsfierbe (a ~) (-fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfierb, perf. s. 1 sg. răsfiersei, 1 pl. răsfierserăm; conj. prez. 3 să răsfiarbă; part. răsfiert
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL