1. [MDA2] răscăbăia vr [At: VASILIU, P. L. 160 / V: lă~, ~ăi / Pl: ~iez / E: ns cf răscăia] 1 (Reg) A se așeza cu brațele și picioarele desfăcute. 2 (Reg) A se tolăni. 3 (Fig) A-și da importanță. 4 (Fig; dep) A râde larg, prostește. 5 A vorbi tare. 6 A se răsti. 7 (D. obiecte) A se strica, desfăcându-se.
2. [MDA2] lăscăbăia v vz răscăbăia
3. [MDA2] răscăbăi v vz răscăbăia
4. [DAR] răscăbăia, răscăbăiez, vb. I (reg.) 1. a se tolăni. 2. a râde larg; a țipa. 3. a împrăștia iarba cosită, fânul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL