1. [DEX '09] RĂSCULA, răscol, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Pref. răs- + scula.
2. [MDA2] răscula [At: BĂLCESCU, M. V. 80 / Pzi: răscol / E: răs- + scula] 1-2 vtr A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri etc. 3-4 vtr A porni sau a face să pornească lupta contra asupritorilor Si: a (se) răzvrăti (4-5), (înv) a (se) răscoli, a (se) răzmiriți (13-14). 5 vt (D. idei, sentimente) A stârni (14). 6-7 vtr (Fig) A (se) indigna. 8 vt A pune în mișcare Si: a alarma (1).
3. [DEX '98] RĂSCULA, răscol, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Răs- + scula.
4. [DLRLC] RĂSCULA, răscol, vb. I. Refl. 1. (Despre colectivități) A se ridica împotriva unei asupriri, a unei împilări; a porni la luptă contra asupritorilor; a se răzvrăti. V. revolta. Pieile-roșii se răscoală și vor să scape de stăpînirea englezilor, pentru că-i exploatează. SAHIA, U.R.S.S. 127. Boierii ridică fruntea, părăsesc pe noul domn și se înțeleg în taină cu Tomșa ca să se răscoale cu toții în contra lui. ALECSANDRI, T. II 52. ◊ Fig. Răsculatu-s-a Universul contra globului din aer? EMINESCU, O. IV 134. ♦ Tranz. A stîrni, a ațîța la luptă (contra asupririi). [Oamenii] gîndesc că odată și odată o să se nască alt Tudor – altfel o să-l cheme poate -... să răscoale satele, gata de răscoală din pricina împilărilor. STANCU, D. 9. [Lume] răscoală-ți copiii viteji ca titanii! NECULUȚĂ, Ț. D. 40. El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. EMINESCU, O. I 51. ♦ Tranz. Fig. A indigna, a revolta. Să întoarcem mai bine ochii de la această cruntă priveliște care răscoală inima. BĂLCESCU, O. II 157. 2. (Neobișnuit) A se ridica. Mișcările mînelor... cari aci se răsculau în sus, aci se trînteau cu zgomot pe masa verde. DELAVRANCEA, S. 131.
5. [Șăineanu, ed. VI] răsculà v. a (se) revolta. [Slav. RASKOLITI, a desbina].
6. [Scriban] 3) răscól, a -sculá v. tr. (ră- și scol, nu d. vsl. raskoliti, de unde vine răscolesc. De alt-fel, și conjugarea luĭ, cu o, oa, u, întocmaĭ ca scol, arată latinitatea luĭ). Revolt, fac să se revolte: demagogiĭ aŭ răsculat satele la 1907. V. refl. Mă revolt. mă rîdic cu armele. V. buntuluĭesc, burzuluĭesc, rocoșesc.
7. [DOOM 3] răscula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răscol, 2 sg. răscoli, 3 răscoală; conj. prez. 1 sg. să răscol, 3 să răscoale; imper. 2 sg. afirm. răscoală
8. [DOOM 2] răscula (a ~) vb., ind. prez. 3 răscoală
9. [DOOM 3] răscol (dispozitiv; separare a oilor) (pop.) s. n., pl. răscoale
10. [IVO-III] răscol (ridic poporul împotriva...), -culat prt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL