1. [MDA2] răscrăcănare sf [At: POLIZU / V: ~ăra~ / Pl: ~nări / E: răscrăcăna] 1 Crăcănare. 2 (D. obiecte) Desfacere din încheieturi. 3 (Fig) Râs zgomotos. 4 (Fig) Răsfirare (3).
2. [DEX '09] RĂSCĂCĂRA vb. I v. răscrăcăra.
3. [DEX '09] RĂSCRĂCĂNA vb. I v. răscrăcăra.
4. [DEX '09] RĂSCRĂCĂRA, răscracăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscrăcăna, răscăcăra vb. I] – Pref. răs- + crăcăna.
5. [MDA2] răscăcăna v vz răscrăcăna
6. [MDA2] răscăcăra v vz răscrăcăna
7. [MDA2] răscăcărare sf vz răscrăcănare
8. [MDA2] răscrăcăna [At: CIHAC, II, 79 / V: ~căc~, ~căcăra (S și: res~), ~ăra / Pzi: răscracăn, răscrăcăn, ~nez / E: răs- + crăcăna] 1-2 vtr A (se) crăcăna (3-4). 3 vr (Pan; Mun; d. obiecte) A se desface din încheieturi. 4 vr (Mun; fig) A se răsti1 (1). 5 vr A râde zgomotos. 6 vrim (Îe) A se ~ăra de ziuă A se lumina de ziuă.
9. [MDA2] răscrăcăra v vz răscrăcăna
10. [DEX '98] RĂSCRĂCĂRA, răscracăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscăcăra vb. I] – Răs- + crăcăna.
11. [DLRLC] RĂSCĂCĂRA vb. I. v. răscrăcăra.
12. [DLRLC] RĂSCRĂCĂRA, răscracăr și răscrăcărez, vb. I. Tranz. (Și în forma răscăcăra) A îndepărta mult picioarele unul de altul. ♦ Refl. A sta cu picioarele foarte desfăcute; a se crăci, a se crăcăna. [Iapa] se năbădăia, se răscăcăra, ridică deodată, nu știu cum, toate picioarele-n vînt. CARAGIALE, S. 42. – Variantă: răscăcăra vb. I.
13. [Șăineanu, ed. VI] răscăcărà v. a întinde și depărta picioarele. [În loc de răscrăcăna; cf. bulg. RASKRAČAVAM, cu acelaș sens].
14. [Șăineanu, ed. VI] răscrăcănà v. V. răscăcărà. [V. crăcană].
15. [Scriban] răscácăr, -ăcărát, V. răscrăcănez.
16. [Scriban] răscrácăr, a -ăcăra (Trans.) și răscrăcănéz (Munt.) v. tr. (răs- [vsl.] și crăcănez; raskračam se, mă crăcănez). Crăcănez, întind: via răscrăcănată la soare. Pan, Povestea, 1, 115). – Munt. Pop. răscácăr, a răscăcăra. La Isp. el răscáeră.
17. [DOOM 3] !răscrăcăna (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. răscracăn, 3 răscracănă; conj. prez. 1 sg. să răscracăn, 3 să răscracăne; imper. 2 sg. afirm. răscracănă
18. [DOOM 2] răscrăcăra/răscrăcăna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 răscracără/răscracănă
19. [DER] răscăcăra (răscacăr, răscăcărat), vb. – A se despărți, a se desface, mai ales la picioare. – Var. răscrăcăna, băscăcăra. Mr. discăcărare. Din crăcăna „a desface picioarele”, cf. bg. raskrak „pas”, raskračjavam „a desface” cu pref. răs-.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL