1. [DEX '09] RĂSCROIT, -Ă, răscroiți, -te, adj. Tăiat după forma corpului (în special la mâneci și la gât); p. gener. tăiat, croit. ♦ Fasonat2, modelat. – V. răscroi.
2. [MDA2] răscroit, ~ă a [At: CONV. LIT. II, 9 / Pl: ~iți, ~e / E: răscroi2] 1 (D. haine) Croit din nou. 2 (D. haine) Ajustat (2). 3 (D. haine sau părți ale hainelor) Tăiat (adânc). 4 (D. haine sau părți ale hainelor) Croit după corp.
3. [DLRLC] RĂSCROIT, -Ă, răscroiți, -te, adj. (Despre haine sau părți ale hainelor) Tăiat după forma corpului (în special la gît și la brațe); p. ext. tăiat, croit. Mînecă răscroită. ▭ O bundă de catifea neagră, cu colțuri răscroite cari lăsau să se vadă, de dedesubt, o cămășuță de borangic. La TDRG. ♦ Fasonat, modelat. Izmănuțe de fuior, Răscroite pe picior. SEVASTOS, N. 145.
4. [DEX '09] RĂSCROI, răscroiesc, vb. IV. Tranz. A tăia un material de croitorie urmând linia gâtului sau a brațelor; p. gener. a croi un material după măsură. – Pref. răs- + croi.
5. [MDA2] răscroi2 vt(a) [At: CIHAC, II, 84 / Pzi: ~esc / E: răs- + croi] 1 A tăia un material de croitorie urmând linia spatelui, a gâtului sau a brațelor. 2 (Pex) A croi un material după măsură.
6. [MDA2] răscroi1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: pvb răscroi2] (Rar) 1-4 Răscroială (1-4).
7. [DEX '98] RĂSCROI, răscroiesc, vb. IV. Tranz. A tăia un material de croitorie urmând linia gâtului sau a brațelor; p. gener. a croi un material după măsură. – Răs- + croi.
8. [DLRLC] RĂSCROI, răscroiesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A tăia piepții și spatele unei bluze, cămăși etc., urmînd linia gîtului și a brațelor; p. ext. a croi un material după măsură. Răscroiește haina la mîneci. ▭ Cei meșteri îi mai aduc vîrful [opincii] răscroind, adică mai tăind din colțurile A și B. PAMFILE, I. C. 44. ◊ Refl. pas. Cele 5-6 foi... tăiate de o lungime cît vrea femeia să-i fie flaneaua de lungă se răscroiesc, adică se taie pieziș la margine. PAMFILE, I. C. 361.
9. [Șăineanu, ed. VI] răscroì v. a croi din nou. [Slav. RASKROITI, a tăia de-a curmezișul].
10. [Scriban] răscroĭésc v. tr. (vsl. raskroiti, id.). Croĭesc tăind maĭ mult. Decoltez.
11. [DOOM 3] răscroi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscroiesc, 3 sg. răscroiește, imperf. 1 răscroiam; conj. prez. 1 sg. să răscroiesc, 3 să răscroiască
12. [DOOM 2] răscroi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscroiesc, imperf. 3 sg. răscroia; conj. prez. 3 să răscroiască
13. [MDO] răscroi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscroiesc, conj. răscroiască)
14. [IVO-III] răscroiesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp., -oii 1 aor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL