Definiție și ce înseamnă răsboinic

[Șăineanu, ed. VI] răsboinic a 1. ce ține de răsboiu: se pleacă pe răsboinicul său arc AL.; 2. propriu răsboiului: popor răsboinic. ║ m. oștean care se luptă. [Slav. RAZBOĬNKŬ, ucigaș, tâlhar (v. răsboiu)].

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Șăineanu, ed. VI] Răpotini m. pl. 1. sărbătoare țărănească ce cade a treia Marți […]
1. [DEX '09] RĂPOSA, răposez, vb. I. Intranz. A muri. – Lat. repausare. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] RĂPUITOR, -OARE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care încântă, […]
1. [MDA2] răpușie sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ii / E: răpus + -ie] […]
1. [MDA2] răpăga [At: PAMFILE, A. R. 257 / V: ~pâga, ~pega, ~piga / Pzi: […]
[Scriban] răpăgát, V. rapeg. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [MDA2] răpăguș1 sn [At: CADE / V: pără~, ~pug~, ~peg~, repeg~, repegușă sf / […]
1. [DEX '09] RĂPĂIALĂ, răpăieli, s. f. Răpăit2; răpăitură. ♦ Ploaie puternică, zgomotoasă, de scurtă […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro