1. [DEX '09] RĂRIȚARE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița și rezultatul ei; rărițat. – V. rărița.
2. [MDA2] rărițare sf [At: PAMFILE, A. R. 77 / V: răli~ / Pl: ~țări / E: rărița] Prășire cu rarița1 (1) Si: rărița1, (reg) rărițătură (1).
3. [DLRLC] RĂRIȚARE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița; rărițat. – Variantă: (regional) rălițare s. f.
4. [DEX '09] RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.
5. [MDA2] raliți v vz rărița
6. [MDA2] rălici v vz rărița
7. [MDA2] rălița v vz rărița
8. [MDA2] rălițare sf vz rărițare
9. [MDA2] rărița vt [At: BL, XIII, 110 / V: raliți, (reg) rălici, răli~ (Pzi: ~icesc) / Pzi: ~țez / E: rariță] 1 (C. i. terenul semănat sau planta cultivată) A lucra cu rarița1 (1). 2 (Spc) A prăși (a doua oară) cu rarița1 (1).
10. [DLRLC] RĂLIȚA vb. I v. rărița.
11. [DLRLC] RĂLIȚARE s. f. v. rărițare.
12. [DLRLC] RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pămîntul cu rarița. – Variantă: (regional) rălița vb. I.
13. [Scriban] rălițéz v. tr. și intr. (d. raliță). Olt. Trag cu ralița saŭ cu plugu fără trupiță (plaz) ca să răresc popușoĭu. Ar.
14. [DOOM 3] rărițare s. f., g.-d. art. rărițării; pl. rărițări
15. [DOOM 2] rărițare s. f., g.-d. art. rărițării; pl. rărițări
16. [DOOM 3] rărița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rărițez, 3 rărițează; conj. prez. 1 sg. să rărițez, 3 să rărițeze
17. [DOOM 2] rărița (a ~) vb., ind. prez. 3 rărițează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL