1. [MDA2] răpștire sf [At: CORESI, EV. 250 / V: ~și~, ~ptș~, rep~ / S și: răbș~ / Pl: ~ri / E: răpști] 1 (Înv) Protest. 2 (Înv) Invidie. 3 Jefuire.
2. [DEX '09] RĂPȘTI, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton.
3. [MDA2] răpși v vz răpști
4. [MDA2] răpșire sf vz răpștire
5. [MDA2] răpști [At: PSALT. 113 / V: ~pși, ~pti, ~ptș~, râp~ / Pzi: ~tesc / E: slv ръпътати, ръпъѱѧ] 1 vi (Îrg; adesea udp „spre”, „împotriva”, „asupra” etc.) A protesta. 2 vr (Îrg) A se răsti1 (1). 3 vt (Înv) A invidia. 4 vi (Îvr) A se tulbura. 5 vt (Înv) A-și însuși pe nedrept (un bun, un drept etc.) care aparține altuia Si: a jefui, a răpi2 (5), a uzurpa.
6. [MDA2] răpti v vz răpști
7. [MDA2] răptști v vz răpști
8. [MDA2] răptștire sf vz răpștire
9. [MDA2] râpști v vz răpști
10. [MDA2] repștire sf vz răpștire
11. [Șăineanu, ed. VI] răpștì v. Mold. a se răsti. [Slav. RŬPŬȘTÕ, a mormăi].
12. [Scriban] răpștésc v. intr. (vsl. rŭpŭtati sen, -ušton sen, a murmura, a face gură. V. răpcĭugă). Vechĭ. Cîrtesc. Azĭ. Nord. V. refl. Mă răstesc.
13. [DOOM 3] răpști (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștesc, 3 sg. răpștește, imperf. 1 răpșteam; conj. prez. 1 sg. să răpștesc, 3 să răpștească
14. [DOOM 2] răpști (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștesc, imperf. 3 sg. răpștea; conj. prez. 3 să răpștească
15. [DER] răpști (răpștesc, răpștit), vb. – 1. A murmura. – 2. (Refl.) A certa, a mustra. Sl. rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), cf. ceh. rep(o)tati „a face zgomot”, rus. roptatĭ „a face zgomot”. – Der. răpște, s. f. (înv., ceartă); răpștitor(iu), s. m. (înv., cîrtitor).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL