1. [DEX '09] RĂPĂIALĂ, răpăieli, s. f. Răpăit2; răpăitură. ♦ Ploaie puternică, zgomotoasă, de scurtă durată. [Pr.: -pă-i-a-] – Răpăi + suf. -eală.
2. [MDA2] răpăială sf [At: CARAGIALE, S. 6 / V: (reg) ~ănea~ / Pl: ~ieli / E: răpăi + -eală] 1 Zgomot produs de ploaie sau de grindină când cade pe o suprafață tare Si: răpăire, răpăit2 (1). 2 Zgomot produs de lovituri ritmice în ceva (cu picioarele, cu mâinile, cu aripile etc.) Si: răpăit2 (3). 3 (Gmț) Cotonogeală (10).
3. [DLRLC] RĂPĂIALĂ, răpăieli, s. f. Zgomotul produs de ploaie sau de grindină cînd cade pe acoperiș sau pe altă suprafață tare; răpăit. Au căzut literele cu o răpăială de grindină pe scara în spirală. PAS, Z. I 302. Copilul plîngea tot mai tare; dar răpăiala grindinei și duduiturile tunetelor îi acopereau glasul slab. CARAGIALE, S. 6. ◊ (Prin analogie) Se aud pași mulți. Sînt răpăieli cadențate ale unor încălțăminte grele. SAHIA, N. 44. Cu toată răpăiala de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze. REBREANU, R. II 152. ♦ Ploaie zgomotoasă, de scurtă durată. Ploaia stătuse de mult; a fost o răpăială grăbită. ARDELEANU, D. 176. ♦ Zgomot produs de gloanțe sau de arme automate. Începe o răpăială de focuri care crește și descrește. CAMIL PETRESCU, U. N. 267.
4. [Scriban] răpăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a răpăi, ropot: răpăĭala ploiĭ, a copitelor.
5. [MDA2] răpăneală sf vz răpăială
6. [DOOM 3] răpăială s. f., g.-d. art. răpăielii; pl. răpăieli
7. [DOOM 2] răpăială s. f., g.-d. art. răpăielii; pl. răpăieli
8. [IVO-III] răpăială, -ieli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL