1. [Șăineanu, ed. VI] Răpotini m. pl. 1. sărbătoare țărănească ce cade a treia Marți după Paști: nouă Marți și Răpotinii i-am ținut cum am putut PANN; 2. turte făcute cu acea ocaziune: facerea răpotinilor după Paști. [Origină necunoscută].
2. [Scriban] răpotínĭ, V. ropotinĭ.
3. [MDA2] rapotine sfp vz răpotin
4. [MDA2] răpoteni smp vz răpotin
5. [MDA2] răpotin, ~ă smf [At: PANN, P. V. I, 140/9 / V: rapotine sfp, ~teni smp, ~nă sf, râp~, rep~, ropotim, rop~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf rs ропаты „templu”] 1 (În vechile tradiții populare; de obicei art.; mpl și determinat prin „țestelor”) Sărbătoare care se ține de obicei în trei marți consecutiv începând cu a treia marți de după Paști. 2 (Pex) Turtă făcută de răpotin (1).
6. [MDA2] râpotin sm vz răpotin
7. [MDA2] repotin sm vz răpotin
8. [MDA2] repotină sf vz răpotin
9. [MDA2] ropotim sm vz răpotin
10. [MDA2] ropotin sm vz răpotin
11. [Scriban] Ropotínĭ m. pl. (cp. cu vrus. rópatĭ, templu, capiște). Marțile și Joile dintre Paște și Înălțare și maĭ ales a treĭa Marțe după Paște, pe care le sărbează țăraniĭ. Turte făcute la aceste sărbătorĭ. – Și Răp-.
12. [DER] Răpotini s. m. pl. – Sărbătoare populară care corespunde cu a treia marți după Paști. – Var. Răpotin, Ropotin(i), Răpotenii. Origine incertă. Probabil din sb. rabotno „muncitor” din rabota „muncă”. După Cihac, II, 306, din v. rus. ropatῑ „templu”.
13. [D.Religios] răpotin, -ă, răpotini, -e s. m. și f. (De obicei art., mai ales la pl. și determinat uneori prin „țestelor”) Sărbătoare populară care se ține de obicei în trei marți consecutive, începând cu a treia marți de după Paști. [Var.: ripotin, repotin s. m., răpoteni s. f. pl.] – Et. nec.
14. [D.Religios] râpotin s. m. v. răpotin.
15. [D.Religios] repotin s. m. și f. v. răpotin.
16. [DAR] răpotini s.m. pl. (înv.) 1. sărbătoare țărănescă ce cade a treia marți după Paști. 2. turte făcute cu acest prilej.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL