1. [DEX '09] RĂPOSA, răposez, vb. I. Intranz. A muri. – Lat. repausare.
2. [MDA2] răposa [At: PSALT. 104 / V: (îrg) ~păusa, rep~, (înv) ~pausa (Pzi: răpaus), ~păo~, ~poasa (Pzi: răpaos), ~oosa, ~ousa, (reg) ~orsa / Pzi: ~sez / E: ml repausare] 1-2 vri (Înv) A se odihni (după o muncă) după un drum etc.) 3 vt (Înv) A oferi cuiva odihnă. 4 vt (Pex) A găzdui pe cineva. 5 vt (Înv) A avea liniște, tihnă (din partea cuiva). 6 vi (Asr; mai ales în limbajul bisericesc; udp „în” „întru”, „către” „pe” etc.) A muri. 7 vt (Înv) A da cuiva odihnă veșnică Si: a odihni. 8 vi (D. duh, suflet) A se îndrepta asupra cuiva. 9 vi (D. duh, suflet) A se coborî (1). 10 vr (Îvr) A se sprijini.
3. [DLRLC] RĂPOSA, răposez, vb. I. Intranz. (Astăzi rar) A înceta din viață, a muri. [Bătrînul] a răposat la vreo optzeci de ani. PAS, Z. I 158. Dar cînd a răposat? – Acu chiar, a răposat în brațele mele. ALECSANDRI, T. 1646. ◊ Fig. Comitetul de propagandă a răposat ieri, și iată cum. BĂLCESCU, la GHICA, A. 565.
4. [Șăineanu, ed. VI] răposà v. a muri. [Lat. REPAUSARE].
5. [MDA2] răpaosa v vz răposa
6. [MDA2] răpausa v vz răposa
7. [MDA2] răpăosa v vz răposa
8. [MDA2] răpăusa v vz răposa
9. [MDA2] răpoasa v vz răposa
10. [MDA2] răpoosa v vz răposa
11. [MDA2] răporsa v vz răposa
12. [MDA2] răpousa v vz răposa
13. [MDA2] reposa v vz răposa
14. [Scriban] 2) răpáus, -áos, a -á, V. răposez.
15. [Scriban] răposéz v. tr. (lat. re-pausare, a se odihni de tot; it. riposare, a se odihni, a fi îngropat; fr. reposer, sp. reposar, pg. repouser. V. răpaus). Vechĭ. Las să se odihnească, odihnesc. V. intr. Mă odihnesc (și refl. a să răpăosa, ca a se repauza). Azĭ (și vechĭ). Mor, ĭes din vĭață: a răposat! – Vechĭ și -păosa, -păusa, -poosa și -pousa. Prez. ĭeŭ răpaos și răpaus.
16. [DOOM 3] răposa (a ~) vb., ind. prez. 3 răposează, imperf. 3 pl. răposau; conj. prez. 3 să răposeze (rar la unele persoane și timpuri, mai frecv. la perf. compus, part.)
17. [DOOM 2] răposa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 răposează
18. [DER] răposa (răposez, răposat), vb. – 1. (Înv.) A se odihni. – 2. A muri, a deceda. – Var. înv. răpăosa. Mr. răpăsedzu, răpăsare, megl. răpos, răpusari. Lat. rĕpausāre (Tiktin; REW 7218), cf. it. riposare, prov. repausar, fr. reposer, sp. reposar. – Der. răposat, s. m. (defunct); apusat, s. m. (defunct), probabil prin contaminare cu apus (după Drăganu, Dacor., III, 726, dintr-un lat. *appausātus).
19. [DAR] răposa, pers. 3 sg. răposează, vb. I (înv.) 1. a se odihni. 2. a muri, a deceda. 3. a coborî, a se opri. 4. a se rezema.
20. [DRAM 2015] răpăusa, vb. tranz. – (reg.; înv.) A muri, a răposa: „Dară mulț ș-o răpăusat / Șî pă loc i-o îngropat” (Papahagi, 1925: 215; Săpânța). – Var. a lui răposa (< lat. repausare „a se odihni de tot”) (Tiktin, cf. DER; Scriban, Șăineanu, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL