1. [MDA2] rămâitor, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 337 / V: rem~ / Pl: ~i, ~oare / E: rămâne + -tor] (Înv) 1 Care rămâne (41) Si: durabil (3), statornic (11), stabil (14). 2 (Reg) Care e întrecut de alții Si: codaș (1).
2. [MDA2] remâitor, ~oare a vz rămâitor
3. [DAR] rămâitor, rămâitoare, adj. (înv.) care dăinuie; durabil, statornic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL