Definiție și ce înseamnă rămâitor

1. [MDA2] rămâitor, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 337 / V: rem~ / Pl: ~i, ~oare / E: rămâne + -tor] (Înv) 1 Care rămâne (41) Si: durabil (3), statornic (11), stabil (14). 2 (Reg) Care e întrecut de alții Si: codaș (1).

2. [MDA2] remâitor, ~oare a vz rămâitor

3. [DAR] rămâitor, rămâitoare, adj. (înv.) care dăinuie; durabil, statornic.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SERVOREGLARE, servoreglări, s. f. Reglare automată prin care forța exercitată asupra elementului […]
[DE] SERVUM PECUS (lat.) turmă slugarnică – Horațiu, „Epistulae”, I, 19, 9. Astfel înfierează poetul […]
1. [DEX '09] SERVUS interj. (Reg.) Formulă familiară de salut. – Din germ. Servus. 2. […]
1. [MDA2] serăută sfs [At: BORZA, D. 187 / A: nct / E: nct] (Bot; […]
1. [DEX '09] SESAM s. m. (Bot.) Susan. – Din fr. sesame. 2. [MDA2] sesam […]
1. [DEX '09] SESAMOID, -Ă, sesamoizi, -de, adj. Care seamănă cu un grăunte de susan. […]
1. [DN] SESAMOIDITĂ s.f. (Med.) Leziune congestivă sau inflamatorie a sesamoidelor. [Pron. -mo-i-. / < […]
[MDN '00] SESCVI- elem. „o dată și jumătate”. (< fr. sesqui-, cf. lat. sesqui) Sursă: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro