1. [MDA2] rămurire sf [At: STANCU, C. 85 / Pl: ~ri / E: rămuri] (Rar) 1-6 Ramificare (1-6).
2. [DEX '09] RĂMURI, pers. 3 rămurește, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ramifica. – Din ramură.
3. [MDA2] rămura v vz rămuri
4. [MDA2] rămuri [At: MOLDOVAN, Ț. N. 22 / V: ram~ / Pzi: ~resc / E: ramură] 1-6 vr A se ramifica (1-6). 7 vt A împărți.
5. [DLRLC] RĂMURI, rămuresc, vb. IV. Refl. (Rar) A se ramifica. Fac din cîrpe un cap, din care se rămuresc două coarne făcute din lemn. PAMFILE, la CADE.
6. [Scriban] rămuréz (mă) v. refl. (d. ramură). Rar. Mă prelungesc în ramurĭ, mă ramific (vorbind de copacĭ, munțĭ, drumurĭ). – Și înr-.
7. [DOOM 3] rămuri (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. rămurește, 3 pl. rămuresc, imperf. 3 sg. rămurea; conj. prez. 3 să rămurească
8. [DOOM 2] rămuri (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. rămurește, imperf. 3 sg. rămurea; conj. prez. 3 să rămurească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL