1. [DRAM 2021] răhnitór, răhnitori, adj., s.m. (reg.) Cel care răcnește, care strigă; strigoi: „Moroi cu moroaie, / Răhnitor cu răhnitoare, / Pocitori cu pocitoare” (Papahagi, 1925: 284). – Din răhni + suf. -tor.
2. [DRAM 2015] răhnitor, răhnitori, s.m. – Cel care răcnește, care strigă; strigoi, moroi: „Moroi cu moroaie, / Răhnitor cu răhnitoare, / Pocitori cu pocitoare” (Papahagi, 1925: 284). – Din răhni + suf. -tor.
3. [DRAM] răhnitor, -i, s.m. – Cel care răcnește, care strigă; strigoi, moroi: „Moroi cu moroaie, / Răhnitor cu răhnitoare, / Pocitori cu pocitoare” (Papahagi 1925: 284). – Din răhni + -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL