1. [DEX '09] RĂGUȘI, răgușesc, vb. IV. Intranz. A i se îngroșa și a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale. – Et. nec. Cf. gușă.
2. [MDA2] răguși vi [At: LB / V: (reg) ~goși, ~șa, râng~, regușa, rug~ / Pzi: ~șesc / E: ns cf gușă] 1 A i se îngroșa și a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale Si: a răgori (1). 2 (D. glas) A deveni gros și stins Si: (reg) a răgori (2).
3. [DLRLC] RĂGUȘI, răgușesc, vb. IV. Intranz. A căpăta o voce groasă și slăbită; (despre glas) a deveni gros și stins (din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale). Glasurile se îngroșau și răgușeau din ce în ce. REBREANU, I. 34. Nimic nu se ivește! Oare ce-au pățit azi de nu m-aude, c-am răgușit cîntînd. ALECSANDRI, T. I 78. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) Fumul răgușise glasurile. C. PETRESCU, S. 68.
4. [Șăineanu, ed. VI] răgușì v. a pierde vocea, a nu putea vorbi bine. [Tras din lat. RAVUS (= RAUCUS), de unde rag, cu sufixul uș].
5. [MDA2] răgosi v vz răguși
6. [MDA2] răgușa v vz răguși
7. [MDA2] rânguși v vz răguși
8. [MDA2] regușa v vz răguși
9. [MDA2] ruguși v vz răguși
10. [Scriban] răgușésc v. intr. (ră- și gușă. V. suguș și străgușez). Mă îmbolnăvesc de răgușeală.
11. [DOOM 3] răguși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răgușesc, 3 sg. răgușește, imperf. 1 răgușeam; conj. prez. 1 sg. să răgușesc, 3 să răgușească
12. [DOOM 2] răguși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răgușesc, imperf. 3 sg. răgușea; conj. prez. 3 să răgușească
13. [MDO] răguși (conj. răgușească)
14. [IVO-III] răgușesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL