1. [DEX '09] RĂGILA, ragil, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă.
2. [MDA2] ravila v vz răgila
3. [MDA2] ravili v vz răgila
4. [MDA2] răgela v vz răgila1
5. [MDA2] răghila v vz răgila
6. [MDA2] răgila2 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: ? / E: ns cf regea] (Reg) A se baza (3).
7. [MDA2] răgila1 vt [At: CREANGĂ, O. 293 / V: (reg) ravila, ravili, ~gela, ~ghi~, răvi~ (Pzi: rălez, răvilesc) / Pzi: ragil / E: ragilă] A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă Si: (reg) a răheri.
8. [MDA2] răvila v vz răgila1
9. [DLRLC] RĂGELA vb. I v. răgila.
10. [DLRLC] RĂGHILA vb. I v. răgila.
11. [DLRLC] RĂGILA, ragil și răgilez, vb. I. Tranz. A trage pe ragilă fuiorul de in sau de cînepă. V. dărăci. Femeile apoi te-au răgilat, te-au periet și, te-au făcut fuior frumos și moale ca mătasa. CREANGĂ, O. A. 298. – Variante: răghila (PĂSCULESCU, L. P. 147), răgela vb. I.
12. [Șăineanu, ed. VI] ragilà v. a răzui cânepa și inul uscat.
13. [Scriban] răghiléz și (rar) răviléz v. tr. (d. raghilă). Peptăn cu ragila (lîna, inu, cînepa). – Și răgilez.
14. [Scriban] răviléz, V. răghilez.
15. [DOOM 3] răgila (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ragil, 3 ragilă; conj. prez. 1 sg. să ragil, 3 să ragile; imper. 2 sg. afirm. ragilă
16. [DOOM 2] răgila (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 ragilă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL