1. [DEX '09] REFECĂTURĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.
2. [MDA2] refecătură sf [At: POLIZU / V: răf~, (înv) răfre~ / Pl: ~ri / E: refec + -ătură] (Reg) 1 Refec (3). 2 (Pex) Tivitură.
3. [DLRLC] REFECĂTURĂ, refecături, s. f. (Popular) Refec. (Cu pronunțare regională) Cusutura... este de două feluri: cu răfecătură, cînd se răsucește pînza distrămată și apoi se coasă... ori tivind. ȘEZ. IX 37.
4. [Scriban] refecătúră f., pl. urĭ. Parte refecată, refec. Modu de a refeca, refec. – Vechĭ răfrec-.
5. [MDA2] răfecătură sf vz refecătură
6. [MDA2] răfrecătură sf vz refecătură
7. [DOOM 3] refecătură s. f., g.-d. art. refecăturii; pl. refecături
8. [DOOM 2] refecătură s. f., g.-d. art. refecăturii; pl. refecături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL