1. [MDA2] rădiac sn [At: SADOVEANU, O. X, 469 / Pl: ~uri / E: rădiu + -ac] (Reg) Rediu (1).
2. [Scriban] rădĭ n., pl. rădĭurĭ (ung. rét, livadă. V. rît 2). Nord. Pădurice. – Dim. rădĭac și rădeac, pl. ece (ca drumeac, păteac, sfredĭac și sfredeleac). – În Trans. redĭ. V. rădiș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL