1. [DEX '09] RĂCĂNEL, răcănei, s. m. (Zool.; reg.) Brotăcel. – Răcăni + suf. -el.
2. [MDA2] răcănel sm [At: I. IONESCU, M. 65 / V: racan~, ~coner, râc~, rânc~ / Pl: ~ei / E: ns cf răcăni] (Reg) Brotac (1) (Hyla arborea).
3. [DLRLC] RĂCĂNEL, răcănei, s. m. (Regional) Broatec. O liniște se lăsase asupra casei, iar răcăneii... luau în stăpînire noaptea. MACEDONSKI, O. III 13. Cînd... răcăneii cei verzi se suie sus pe lemne, atunci are să vie ploaie. I. IONESCU, M. 65.
4. [Șăineanu, ed. VI] răcănel m. brotac.
5. [Scriban] răcănél m., pl. eĭ (dim. d. răcan). Olt. Trans. Brotac. – În nord și racateț.
6. [MDA2] racanel sm vz răcănel
7. [MDA2] răconer sm vz răcănel
8. [MDA2] râcănel sm vz răcănel
9. [MDA2] râncănel sm vz râcănel
10. [DOOM 3] răcănel (reg.) s. m., pl. răcănei, art. răcăneii
11. [DOOM 2] răcănel (reg.) s. m., pl. răcănei, art. răcăneii
12. [Onomastic] RĂCĂNEL, Pîrvu și Maria Răcănița, soția lui; – P. olt. (Mz Pl I 63) < subst. (brotăcel).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL