1. [MDA2] răchitărie sf [At: DR. XI, 65 / Pl: ~ii / E: răchită + -ărie] Pădure (tânără) de răchită (1), din care se taie nuiele pentru confecționarea de împletituri.
2. [DE] RĂCHITĂRÍE (< răchită) s. f. Teren, de obicei situat în lunci umede, cultivat cu răchită, de la care se recoltează periodic ramurile pentru diverse împletituri: coșuri, mic mobilier (în special de grădină) etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL