1. [DEX '09] RĂCHITAN, răchitani, s. m. Numele a două plante cu flori roșii-purpurii așezate la vârful tulpinilor și al ramurilor, la una în spice mari și dese (Lythrum salicaria), la cealaltă în spice lungi și subțiri (Lythrum virgatum). – Răchită + suf. -an.
2. [MDA2] răchitan sm [At: DDRF / Pl: ~i / E: răchită + -an] 1 Plantă erbacee cu flori roșii purpurii, așezate la vârful tulpinilor și al ramurilor în spice mari și dese (Lythrum salicaria) Si: (reg) brăileancă (3), călbășoră, cârligățea1 (1), gălbejoră (3), florile-zânelor, lemnie, lemnuș, lemnușcă, zburătoare-bărboasă. 2 Plantă erbacee cu flori roșii purpurii, așezate la vârful tulpinilor și al ramurilor în spice lungi și subțiri (Lythrum virgatum).
3. [DLRLC] RĂCHITAN, răchitani, s. m. Nume purtat de două plante, cu flori roșii-purpurii așezate într-o inflorescență în formă de spic la vîrful tulpinii, ce cresc prin locuri umede și mlăștinoase (Lythrum).
4. [Șăineanu, ed. VI] răchitan m. plantă cu florile roșii-purpurii (Lythrum salicaria). [Tras din răchită, coloarea purpurie fiind comună ambelor plante].
5. [Scriban] răchitán m. (d. răchită). O mare plantă erbacee cu frunzele lanceolate, ca și răchita, și care crește pin locurĭ umede (lythrum calicaria, cu varietatea lythrum virgatum) numită și lemnie.
6. [DOOM 3] răchitan (plantă) s. m., pl. răchitani
7. [DOOM 2] răchitan (plantă) s. m., pl. răchitani
8. [DE] RĂCHITÁN (<răchită) s. m. Plantă erbacee perenă, meliferă, din fam. litracee (Lythrum salicaria), cu frunze opuse triunghiular lanceolate și flori bisexuate, dialipetale, scurt-pedunculate, roșietice, violete, rar alburii, așezate în inflorescențe în formă de racem sau spic. Crește în locuri mlăștinoase sau pe malul apelor. Părțile aeriene au utilizări terapeutice în medicina umană și veterinară, mai ales ca antiseptic, hemostatic și cicatrizant. Utilizat în timpul celor două războaie mondiale pentru tratarea epidemiilor de dizenterie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL