Definiție și ce înseamnă răbuj

1. [Scriban] răbúj, V. răboj.

2. [MDA2] rabăș sn vz răboj

3. [MDA2] raboș sn vz răboj

4. [MDA2] rabuș sn vz răboj

5. [Scriban] răbój n., pl. oaje și (nord) răbuș n., pl. e și urĭ (vsl. rŭbošŭ, sîrb. raboš, rabuš și rovaš, tăĭetură, crestătură; bg. raboš, slovac rovaš, rabuša, ceh. rováš, rabuše; ung. róbot, rovás, rovát. V. răvaș). Bucată de lemn pe care se fac crestăturĭ care servesc la ținut socoteala oamenilor care nu știŭ carte (astăzĭ rar întrebuințată pintre cĭobanĭ. Cînd e vorba de o adeverință reciprocă, se crestează și apoĭ se despică lemnu’n doŭă, și fie care parte îșĭ păstrează bucata de lemn, care, la o judecată eventuală, servește, drept probă. V. țăncușă). A scoate răboj la ureche, a cresta urechea uneĭ vite ca semn. Fig. A face răbuș, a socoti, a număra: a trebuit să fac răbușu copiilor bunĭ de școală (Kir. Șez. 30, 202). A-țĭ ĭeși din răbuș, a perde răbdarea, a te enerva, a te înfuria. – Și răbuj (Suc. Șez. 37, 42, și R. S. GrS. 6, 51).

6. [DOOM 3] răboj s. n., pl. răbojuri

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] RĂBUFNI, răbufnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce prin izbire […]
1. [DEX '09] RĂBUFNIRE, răbufniri, s. f. Faptul de a răbufni; (concr.) zgomot surd și […]
1. [MDA2] răbufnit2, ~ă a [At: CV, 1949, nr. 8, 33 / V: ~unat, ~unit, […]
1. [DEX '09] RĂBUFNITURĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. – Răbufni […]
1. [DEX '09] RĂBUI, răbuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da, a unge cu răbuială […]
1. [DEX '09] RĂBUIALĂ, răbuieli, s. f. (Reg.) 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul […]
1. [DEX '09] RĂBUIRE, răbuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] RĂBUIT, -Ă, răbuiți, -te, adj. (Reg.) Uns, dat cu răbuială (2). – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro