1. [DEX '09] RĂBUIALĂ, răbuieli, s. f. (Reg.) 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [Pr.: -bu-ia-] – Răbui + suf. -eală.
2. [MDA2] răbuială sf [At: CREANGĂ, A. 46 / Pl: ~ieli / E: răbui + -eală] (Mol) 1 Unsoare preparată din păcură în scopul înmuierii unor obiecte din piele. 2 Ungere cu răbuială (1). 3 Dereticare.
3. [DLRLC] RĂBUIALĂ s. f. (Mold.) 1. Acțiunea de a răbui. Muia feleștiocul în strachina cu dohot și-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea, pe la bot. CREANGĂ, A. 46. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung hamurile, încălțămintea etc. ca să se moaie. Ciubotele grele, unse cu răbuială. SADOVEANU, la TDRG.
4. [Scriban] răbuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a răbui. Unsoare de răbuit. V. dohot.
5. [Șăineanu, ed. VI] răbueală f. Mold. unsoare de cismă (CR.). [V. răbuì].
6. [DOOM 3] răbuială (reg.) s. f., g.-d. art. răbuielii; pl. răbuieli
7. [DOOM 2] răbuială (reg.) s. f., g.-d. art. răbuielii; pl. răbuieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL