1. [DEX '09] REBEGIT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegit, -ă adj.] – V. rebegi.
2. [MDA2] rebegit, ~ă a [At: POLIZU / V: (rar) răb~, ribig~ / Pl: ~iți, ~e / E: rebegi] 1 Pătruns de frig Si: amorțit (1), înghețat, înțepenit. 2 Stors de puteri. 3 Fără chef Si: abătut (2).
3. [DLRLC] REBEGIT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. (Popular) Pătruns de frig, înțepenit, amorțit de ger, înghețat. La întoarcere, rebegiți de frig, ne abatem pe la Neculai... să ne mai încălzim. VLAHUȚĂ, O. A. 387. Vîntul de-afară duhnește pe ușă, aruncînd înăuntru o fetiță foarte rebegită. CARAGIALE, O. I 362. 2. Răgușit. Ai înnebunit, omule? șopti cu glas rebegit de spaimă. REBREANU, P. S. 97.
4. [DEX '09] RĂBEGIT, -Ă adj. v. rebegit.
5. [MDA2] răbegit, ~ă a vz rebegit
6. [MDA2] ribigit, ~ă a vz rebegit
7. [MDO] rebegit
8. [IVO-III] rebegit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL