1. [DEX '09] RÂCÂIALĂ, râcâieli, s. f. Râcâire, râcâit, râcâitură. [Pr.: -câ-ia-] – Râcâi + suf. -eală.
2. [MDA2] râcâială sf [At: DM / Pl: ~ieli / E: râcâit1 + -eală] 1-10 Râcâitură (1-10).
3. [Scriban] rîcîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a rîcîi. Zgomotu produs de această acțiune: aud o rîcîĭală de cîne la ușă.
4. [DOOM 3] râcâială (desp. -câ-ia-) s. f., g.-d. art. râcâielii; pl. râcâieli
5. [DOOM 2] râcâială (-câ-ia-) s. f., g.-d. art. râcâielii; pl. râcâieli
6. [MDO] rîcîială
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL