1. [DEX '09] RÂZGÂIERE s. f. v. răzgâiere.
2. [DEX '09] RĂZGÂIA, răzgâi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Var.: râzgâia vb. I] – Din bg. razgaljam.
3. [DEX '09] RĂZGÂIERE, răzgâieri, s. f. Acțiunea de a răzgâia și rezultatul ei. [Var.: râzgâiere s. f.] – V. răzgâia.
4. [DEX '09] RÂZGÂIA vb. I v. răzgâia.
5. [MDA2] răzgăi v vz răzgâia
6. [MDA2] răzgăia v vz răzgâia
7. [MDA2] răzgăiare sf vz răzgâiere
8. [MDA2] răzgâi2 v vz răzgâia
9. [MDA2] răzgâia [At: PANN, Ș.I. 42/15 / V: (reg) răzgăi, ~găia, ~âi, râș~ (Pzi: răzgăiesc), râzgăi / Pzi: răzgâi / E: bg разгаля] 1-2 vtr A (se) alinta peste măsură. 3 vt A satisface toate capriciile cuiva.
10. [MDA2] răzgâiare sf vz răzgâiere
11. [MDA2] răzgâiere sf [At: POLIZU / V: (reg) ~găiare, ~iare, râzgăi~ / S și: răsg~ / Pl: ~ri / E: răzgâia] (Rar) 1-2 Răzgâială (1-2).
12. [MDA2] râzgăi v vz răzgâia
13. [MDA2] râzgăire sf vz răzgâiere
14. [MDA2] râzgâia v vz răzgâia
15. [DEX '98] RĂZGÂIA, răzgâi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Pr.: -gâ-ia. – Var.: râzgâia vb. I] – Din bg. razgaljam.
16. [DEX '98] RĂZGÂIERE, răzgâieri, s. f. Acțiunea de a răzgâia și rezultatul ei. [Pr.: -gâ-ie-. – Var.: râzgâiere s. f.] – V. răzgâia.
17. [DLRLC] RĂZGÎIA, răzgîi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură; a răsfăța. E neputincios a veni în ajutorul prăpăditului pe care femeia îl răzgîiase o vreme și-l urgisea acum. PAS, L. I 46. Iată și d-ta... iar îl răzgîi, o să ți se suie în cap. DELAVRANCEA, la CADE. Tata... ne ducea-n brațe, mama... ne răzgîia. MACEDONSKI, O. I 10.
18. [Șăineanu, ed. VI] răsgăì v. a răsfăța peste măsură. [Serb. RAZGOYITI, a crește bine (un copil)].
19. [Scriban] răzgîĭ și rîzgîĭ, a -iá v. tr. (sîrb. razgojiti, a educa bine. V. o-goĭesc). Vest. Fam. Răsfăț, alint: nu e bine să răzgîĭ prea tare copiiĭ.
20. [Scriban] rîzgîĭ, V. răzgîĭ.
21. [DOOM 3] răzgâia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. răzgâi, 3 răzgâie, 1 pl. răzgâiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să răzgâi, 3 să răzgâie; imper. 2 sg. afirm. răzgâie (-l, răzgâi-o); ger. răzgâind
22. [DOOM 3] răzgâiere s. f., g.-d. art. răzgâierii; pl. răzgâieri
23. [DOOM 2] răzgâia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. răzgâi, 3 răzgâie, 1 pl. răzgâiem, 2 pl. răzgâiați; ger. răzgâind; part. răzgâiat
24. [DOOM 2] răzgâiere s. f., g.-d. art. răzgâierii; pl. răzgâieri
25. [MDO] răzgîia (ind. prez. 1 sg. răzgîi, 3 sg. și pl. răzgîie)
26. [IVO-III] răzgâiu, -gâie 3, -gâiem 1 pl., -gâiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL