1. [Scriban] rușmét, V. rusumat.
2. [Scriban] rusumát n., pl. urĭ (turc. ar. rusumat, pl. d. resm. V. rezm). Vechĭ. Bir indirect (ca goștina, vădrăritu, destina) care constituĭa venitu domniiĭ și care a fost desființat odată cu Regulamentu organic (1857). – Și rușmet.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL