1. [DEX '09] RUȘINOS, -OASĂ, rușinoși, -oase, adj. 1. Care se rușinează ușor; sfios, timid. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine; blamabil, reprobabil. – Rușine + suf. -os.
2. [MDA2] rușinos, ~oasă [At: ANON. CAR. / Pl: ~oși, ~oase / E: rușine1 + -os] 1-2 av, a (Într-un mod) care aduce rușine, dezonorează Si: blamabil, reprobabil, (înv) rușinător (1), ocarnic (1), (îpp) ocărâtor. 3-4 sfa (Bot; Mol) Rușinea (26-27)-fetei (Daucus carota și daucus silvestris).
3. [CADE] NATURALIA NON SUNT TURPIA (lat.) = Lucrurile firești nu sînt rușinoase.
4. [DLRLC] RUȘINOS, -OASĂ, rușinoși, -oase, adj. 1. (Despre persoane) Care se rușinează ușor; sfios, timid, pudic. Cînd au văzut că ești rușinos, [fetele] găseau o plăcere să-și facă semne și să te necăjească. PAS, Z. I 266. Eu îl vedeam cu coada ochiului; dar nu vream să le spui cucoanelor ca să nu le rușinez. Știi cum e Veta mea... rușinoasă. CARAGIALE, O. I 46. Și unde nu s-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între care eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. ◊ Fig. De-a lungul drumului nu e casă, nici sat; la dreapta și la stînga se zăresc în depărtare cîteva colibe, rușinoase – s-ar crede – d-a se arăta. RUSSO, O. 144. ◊ (Adverbial) Ea-l asculta pe copilaș uimită și distrasă, Și rușinos și drăgălaș Mai nu vrea, mai se lasă. EMINESCU, O. I 175. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine, dezonorează; blamabil, reprobabil. Fuga-i rușinoasă, da-i sănătoasă! CREANGĂ, P. 23. ◊ (Adverbial) Să abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dobîndi avantagii i se părea atît de rușinos, că se făcu deodată palid. REBREANU, R. I 22.
5. [Șăineanu, ed. VI] rușinos a. 1. care face rușine: fapte rușinoase; 2. plin de rușine, sfios: rușinos ca o fată mare.
6. [Scriban] rușinós, -oásă adj. (d. rușine). Care simte rușine: om rușinos. Care aduce rușine, dezonorant: fapte rușinoase.
7. [DOOM 3] rușinos adj. m., pl. rușinoși; f. rușinoasă, pl. rușinoase
8. [DOOM 2] rușinos adj. m., pl. rușinoși; f. rușinoasă, pl. rușinoase
9. [DE] HONESTA MORS TURPI VITA POTIOR (lat.) o moarte demnă este de preferat unei vieți rușinoase – Tacit, „Agricola”, 33.
10. [DE] NATURALIA NON SUNT TURPIA (lat.) lucrurile firești nu sunt rușinoase – Principiu al Școlii cinice.
11. [CECC] Naturalia non sunt turpia (lat. „Lucrurile naturale nu sînt rușinoase”) – Un principiu al școlii cinice a filozofilor antici (vezi explicația la: „Butoiul lui Diogene”). La început, expresia avea următorul înțeles: ceea ce de la natură vine, nu e faptă de rușine. După un timp însă, acest sens natural a fost... denaturat de scriitori de scandal, care au luat vechea maximă filozolică drept paravan, pentru a-și acoperi lubricele lor producții. Și astfel, porniri josnice, instincte primare, sub scuza că sînt „naturalia”, au fost decretate „non turpia”, ba chiar foarte cuviincioase! FIL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL